Cand am nascut si am inceput sa alaptez habar nu aveam ca exist asa ceva am aflat insa la cele 10 zile ale Mariei cand, a avut un puseu de crestere. Cum se manifesta? Statea non-stop la san ca un copil care nu a mai mancat de 100 de ani, zi noapte, zi noapte, de nu mai stiam anotimpul si daca era zi sau noapte, noroc ca ma uitam pe fereastra si vedeam ca e zapada si ca inca e lumina.
Am scapat de acest puseu de crestere dar cand ne era lumea mai draga, la 6 saptamani, aproximativ inca unul, acum sugea si mai mult, si mai vartos, protesta energic daca in timpul noptii ii luam sanul, ajunsese in 10 zile, ca la noi atat dureaza un puseu, ca la neoameni, sa arate ca un balon gata de explozie Andrei ma intreba cat mai am de gand sa o tin la san ca o sa explodeze copilul. puseusile ei de crestere s-au suprapus peste refluxul gastro-esofagian, manca, vomita in jet si asta de multe ori in zilele de puseu.
Pe la 3 luni povestea s-a repetat insa acum eram pregatita psihic, stiam ca vine si ca, la un moment dat, nedefinit, o sa treaca, ca o sa fie cateva nopti, nu putine, in care o sa ma chilareasca dupa care totul o sa revina.
Au mai fost cateva :)) dar nu le-am mai tinut contul, asta pentru ca Maria suge mult cand ii ies dintii, maselele, cand are ea un of sau cand pur si simplu asa vrea cu sau fara puseu :P.
Ceea ce am observat insa dupa fiecare etapa dinasta de supt frenetic a fost faptul ca ea s-a dezvoltat intr-un anumit sens, de exemplu dupa puseul de la 3 luni a invatat sa se rostogoleasca, dupa cel de pe la 10 a inceput sa mearga de-a busilea si tot asa dezvoltari psiho-motorii.
Eu ma bucur ca am avut langa mine oameni valorosi, cum este cumnata mea, care m-au ajutat cu sfaturi cand sunam de 100 de ori pe zi sa intreb daca este in regula ce se intampla. Ea m-a asigurat si reasigurat ca totul o sa fie in regula, mi-a dat putere sa continui si mi-a reconfirmat, de fiecare data, daca mai era nevoie ca laptele meu ester cel mai bun pentru Mariuca.
Pentru sfaturile ei nu o sa pot niciodata sa ii multumesc indeajuns de mult.
joi, 8 martie 2012
luni, 14 noiembrie 2011
Cum "dormim" noi...cu tata in gura
Pentru ca de mult timp nu am mai scris ceva iar prietenii, vezi Maria C.G., imi spun ca intra zilnic la mine pe blog si ni9mic m-am hotarat sa sriu cateva cuvinte legate de alaptarea Mariei si de marea provocare prin care trecem impreuna.
Maria este un copil alaptat iar maicilile "alaptatoare", cum imi place mie sa le zic stiu despre ce vorbesc, un copil alaptat la cerere indiferent de ora, gradele de afara sau publicul prezent la locul "crimei".
probabil ca multe dintrev mamicile care pe parcursul alaptarii au ramasd fara lapte au renuntat la alaptare initial seara, pentru ca un mit nefondat spune ca daca copilul este satul dorme mai bine,iar mai apoi noaptea pentru ca au aflat de la cei mai in varsta si mai "intelepti" ca daca atunci cand copilul se trezeste sa manace san noaptea daca ii dai apa dupa cateva nopti n-o sa se mai trezeasca. Adevarat copilul nu o sa se mai trezeasca noaptea daca atunci cand se trezeste bea apa dar o sa inteleaga probabil ca mama lui nu mai este disponibila pentru el si probabil o sa se aleaga cu o mica, sau mai mare frustrare. Adevarul este ca astfel de practici determina cu siguranta scaderea cantitatii de lapte matern si implicit cresterea cantitatii de substituenti ai acestuia.
Noi, eu si Mariuca, de trezim sa papam noaptea de cate ori este nevoie, de fapt ea se trezeste iar eu ii introduc, ca sa nu zoc, bag, tata in gura si imi continui somnul.Inainte sa nasc am aflat despre hormonul somnului, relaxina, care se secreta atunci cand alaptezi, atunci cand copilul suge, am simtit efectul lui pe pielea mea in cele 11 luni de alaptare nocturna.
N-o sa fiu ipocrita si nu o sa spun ca este floare la ureche sa te trezesti, de la un moment dat nu mai ti numaratoarea dimineata, ca sa alaptezi, insa cel mai minunat sentiment, dupa el in care pentru prima data iti ti copilul la piept, este cel cand il alaptezi, cand te priveste cu ochii aia mari si albastrii si cand parca iti multumeste ca esti acolo langa el pentru ai oferii ceea ce nimeni nu-i poate oferii latele matern. este cel mai minunat sentiment cand cu o mana scrii la calculator si in cealalta sprijini capul copilului tau care suge stand in sling.
De multe ori, atunci cand Maria se trezeste de enspe ori noaptea sa suga, ma intreb ce se intampla imi dau seama ulterior ca i-a mai aparut un dinte, ca a avut o zi agitata (am fost intr-un loc in care era multa lume, a fost multa lume in vizita), invata sa mearga de-a busile sau sa faca cativa pasi pe langa canapea si asta este un stres pentru ea ziua, are febra sau pur si simplu simte nevoia sa fie mai mult langa mami. Copiii au nevoie de afectiune, iar eu am decis sa-i ofer afectiune Mariei nu numai ziua ci si noaptea.
Am realizat ca de multe ori ea nu suge de foame ci doreste sa suga pentru a se putea linisti si pentru a putea sa readoarma noaptea.
Probabil ca asteptati partea horor a povestii, ei bine si la noi au fost nopti horor, daca le pot spune asa, nopti in care Maria nu dorea sa doarma decat cu sanul in gura, nopti in care se trezea urland daca simtea ca ii scot sanul din gura, insa mi-am dat seama ca aceste nopti au fost precedate de zile in care Mariuca a avut anumite evolutii motorii sau psihice.
Chiar daca alaptarea nu este floare la ureche si chiar daca noaptea atunci cand alaptezi nu mai este ce a fost inainte acum nu cred ca as putea sa mai traiesc fara asta, iar in noptile in care Maria nu se trezeste sa suga, sau se trezeste o singura daca eu ma trezesc si ma intreb de ce, asa ca oricum nu dorm. Mi-am dezvoltat un ceas biologic care cam la un interval orar egal face tic tac zi si noapte pentru fetita mea.
Doresc cat mai multor mamici sa treaca prin aceasta experianta, cea a alaptarii, pentru a vedea cum este ca zi de zi sa realizezi ca cineva te apreciaza, iti multumeste si are nevoie de tine, cum poti astfel sa vezi diferit sensul vietii tale.
Cand cineva, inainte sa fiu mama, imi spunea ca atunci cand ai un copil totul se schimba nu am inteles foarte bine, credeam ca se schimba pentru ca nu mai poti sa pierzi noptile prin cluburi la karaoke cu prietenii, am inteles apoi ca totul s-a schimbat in mine, totul s-a schimbat cu sentimentele mele si cu prioritatile mele.
Maria este un copil alaptat iar maicilile "alaptatoare", cum imi place mie sa le zic stiu despre ce vorbesc, un copil alaptat la cerere indiferent de ora, gradele de afara sau publicul prezent la locul "crimei".
probabil ca multe dintrev mamicile care pe parcursul alaptarii au ramasd fara lapte au renuntat la alaptare initial seara, pentru ca un mit nefondat spune ca daca copilul este satul dorme mai bine,iar mai apoi noaptea pentru ca au aflat de la cei mai in varsta si mai "intelepti" ca daca atunci cand copilul se trezeste sa manace san noaptea daca ii dai apa dupa cateva nopti n-o sa se mai trezeasca. Adevarat copilul nu o sa se mai trezeasca noaptea daca atunci cand se trezeste bea apa dar o sa inteleaga probabil ca mama lui nu mai este disponibila pentru el si probabil o sa se aleaga cu o mica, sau mai mare frustrare. Adevarul este ca astfel de practici determina cu siguranta scaderea cantitatii de lapte matern si implicit cresterea cantitatii de substituenti ai acestuia.
Noi, eu si Mariuca, de trezim sa papam noaptea de cate ori este nevoie, de fapt ea se trezeste iar eu ii introduc, ca sa nu zoc, bag, tata in gura si imi continui somnul.Inainte sa nasc am aflat despre hormonul somnului, relaxina, care se secreta atunci cand alaptezi, atunci cand copilul suge, am simtit efectul lui pe pielea mea in cele 11 luni de alaptare nocturna.
N-o sa fiu ipocrita si nu o sa spun ca este floare la ureche sa te trezesti, de la un moment dat nu mai ti numaratoarea dimineata, ca sa alaptezi, insa cel mai minunat sentiment, dupa el in care pentru prima data iti ti copilul la piept, este cel cand il alaptezi, cand te priveste cu ochii aia mari si albastrii si cand parca iti multumeste ca esti acolo langa el pentru ai oferii ceea ce nimeni nu-i poate oferii latele matern. este cel mai minunat sentiment cand cu o mana scrii la calculator si in cealalta sprijini capul copilului tau care suge stand in sling.
De multe ori, atunci cand Maria se trezeste de enspe ori noaptea sa suga, ma intreb ce se intampla imi dau seama ulterior ca i-a mai aparut un dinte, ca a avut o zi agitata (am fost intr-un loc in care era multa lume, a fost multa lume in vizita), invata sa mearga de-a busile sau sa faca cativa pasi pe langa canapea si asta este un stres pentru ea ziua, are febra sau pur si simplu simte nevoia sa fie mai mult langa mami. Copiii au nevoie de afectiune, iar eu am decis sa-i ofer afectiune Mariei nu numai ziua ci si noaptea.
Am realizat ca de multe ori ea nu suge de foame ci doreste sa suga pentru a se putea linisti si pentru a putea sa readoarma noaptea.
Probabil ca asteptati partea horor a povestii, ei bine si la noi au fost nopti horor, daca le pot spune asa, nopti in care Maria nu dorea sa doarma decat cu sanul in gura, nopti in care se trezea urland daca simtea ca ii scot sanul din gura, insa mi-am dat seama ca aceste nopti au fost precedate de zile in care Mariuca a avut anumite evolutii motorii sau psihice.
Chiar daca alaptarea nu este floare la ureche si chiar daca noaptea atunci cand alaptezi nu mai este ce a fost inainte acum nu cred ca as putea sa mai traiesc fara asta, iar in noptile in care Maria nu se trezeste sa suga, sau se trezeste o singura daca eu ma trezesc si ma intreb de ce, asa ca oricum nu dorm. Mi-am dezvoltat un ceas biologic care cam la un interval orar egal face tic tac zi si noapte pentru fetita mea.
Doresc cat mai multor mamici sa treaca prin aceasta experianta, cea a alaptarii, pentru a vedea cum este ca zi de zi sa realizezi ca cineva te apreciaza, iti multumeste si are nevoie de tine, cum poti astfel sa vezi diferit sensul vietii tale.
Cand cineva, inainte sa fiu mama, imi spunea ca atunci cand ai un copil totul se schimba nu am inteles foarte bine, credeam ca se schimba pentru ca nu mai poti sa pierzi noptile prin cluburi la karaoke cu prietenii, am inteles apoi ca totul s-a schimbat in mine, totul s-a schimbat cu sentimentele mele si cu prioritatile mele.
duminică, 9 octombrie 2011
filmuletul cu nasterea Mariei Sofia
Filmuletul cu nasterea Mariei Sofia
Cand Mariuca are deja 8 luni, dupa multa stradanie a aparut pe Isis TV filmuletul nasterii ei. Cei de la Isis s-au chinuit foarte mult sa blureze filmul pentru ca eu l-am cerut asa de ma vad in toata splendoarea. Partea in care medicul arata ca nu am avut epiziotomie sau ruptura nici nu au mai introdus-o cred ca era prea dificil de blurat. :))
Multumesc inca o data celor de la Isis ca datorita lor Mariuca noastra a venit pe lume asa cum ne-am dorit.
Am repostat filmuletul cu nasterea Mariei Sofia. Dupa ce initial din pacate link-ul ducea la alt filmulet uite aici si filmuletul bun:
http://www.isistv.ro/nasterea/povestea-unei-nasteri/
Cand Mariuca are deja 8 luni, dupa multa stradanie a aparut pe Isis TV filmuletul nasterii ei. Cei de la Isis s-au chinuit foarte mult sa blureze filmul pentru ca eu l-am cerut asa de ma vad in toata splendoarea. Partea in care medicul arata ca nu am avut epiziotomie sau ruptura nici nu au mai introdus-o cred ca era prea dificil de blurat. :))
Multumesc inca o data celor de la Isis ca datorita lor Mariuca noastra a venit pe lume asa cum ne-am dorit.
Am repostat filmuletul cu nasterea Mariei Sofia. Dupa ce initial din pacate link-ul ducea la alt filmulet uite aici si filmuletul bun:
http://www.isistv.ro/nasterea/povestea-unei-nasteri/
marți, 23 august 2011
un concurs pentru mamici cu cadouri pentru pitici
Am gasit un concurs dragut la care m-am inscris. Puteti sa va inscrieti si voi.
Premiile sunt foarte dragute. Regulamentul il gasiti aici:
http://laurafrunza.com/2011/08/23/concurs-aniversar-sponsorizat-de-iasicomanda/
Premiile sunt foarte dragute. Regulamentul il gasiti aici:
http://laurafrunza.com/2011/08/23/concurs-aniversar-sponsorizat-de-iasicomanda/
marți, 2 august 2011
Saptamana mondiala a alaptarii
Intre 1 si 7 august va invit sa sarbatorim amondiala a alaptarii. Fac aceasta invitatie pentru ca eu, Codruta, mama de Maria Sofia am avut norocul sa intalnesc oameni deosebiti care m-au ajutat sa-mi hranesc natural fetita cu lapte matern exclusiv pana la 6 luni, iar acum cand Maria are aproape 8 luni "tot tata ii baza" vorba maica-mi.
Am decis asadar sa vad si alte mamici fericite cand isi vad puiul la san si sa promovez, cum pot eu mai bine, alaptarea si purtarea copiilor, exprimarea dragostei noatre catre ei.
Am mentionat si purtarea copiilor pentru ca aseara la Ora de stiri, unde a fost invitata si Roxana Dudus, consilier in alaptrea LLL medicul prezent acolo spunea ca femeile din mediul rural renunta la alaptare pentru ca trebuie sa munceasca campul si nu mai au cum sa-i alapteze. Mi-a venit atunci in munte mamaicile, preponderent de culoare, din Africa, din fotografiile de pe National Geografic care-si poarta cu ele bebelusii. Sunt sigura ca asa a facut si sta stra stra bunica mea si tot asa cand nu exista laptele praf.
Vom sarbatorii astfel:
"Marţi, 2 august, de la ora 17:00, la Arts Concept Cafe, mamele blogger-iţe se întâlnesc!
Şi continuăm cu tăticii:
Joi, 4 august, la Centrul Ceh, începând cu ora 17:00 – 19:00, D-na Dr. Oriana Goleanu va conduce Atelierul „Implicarea tatălui în susţinerea mamei” - un atelier în care se vor dezbate teme importante legate de tranziţia de la viaţa de cuplu la viaţa de părinţi, implicarea tatălui în îngrijirea nou-născutului şi a copilului mic, influenţa relaţiei tatălui cu propriul tată în creşterea copilului şi multe altele. O întâlnire în urma căreia nu numai tatăl, ci întreaga familie va avea de câştigat!
Sâmbătă, 6 august, începând cu ora 17:30 – 19:00, în cadrul Arts Concept Cafe va avea loc întâlnirea cu tema: "Părinţii faţă în faţă cu consultantul de lactație". Mame, taţi şi bebeluşi deopotrivă sunt aşteptaţi pentru a dezbate împreună despre beneficiile alăptării, despre dificultăţile şi împlinirile trăite în perioada alăptării, pentru a-şi oferi sprijin reciproc şi pentru a identifica soluţii şi resurse alături de specialiştii în domeniu care vor dirija discuţia.
Duminică, 7 august, AFI Palace Cotroceni va găzdui începând cu ora 17:30 – 20:00, o nouă întâlnire între părinţi, bebeluşi şi specialişti în consiliere în alăptare cu tema „Vorbeşte-mi despre alăptare”. Te aşteptăm alături de noi pentru a duce mai departe un mesaj pozitiv şi puternic despre alăptare: Fiecare mamă poate!
Săptămâna alăptării este săptămâna în care toţi cei care ştim cât de important este laptele matern pentru copiii noştri sărbătorim şi încurajăm acest act minunat! Alătură-te nouă, opinia şi experienţa ta este importantă!"
Organizatori: Hands Across Romania şi Asociaţia pentru Naştere Naturală şi Alăptare
Am decis asadar sa vad si alte mamici fericite cand isi vad puiul la san si sa promovez, cum pot eu mai bine, alaptarea si purtarea copiilor, exprimarea dragostei noatre catre ei.
Am mentionat si purtarea copiilor pentru ca aseara la Ora de stiri, unde a fost invitata si Roxana Dudus, consilier in alaptrea LLL medicul prezent acolo spunea ca femeile din mediul rural renunta la alaptare pentru ca trebuie sa munceasca campul si nu mai au cum sa-i alapteze. Mi-a venit atunci in munte mamaicile, preponderent de culoare, din Africa, din fotografiile de pe National Geografic care-si poarta cu ele bebelusii. Sunt sigura ca asa a facut si sta stra stra bunica mea si tot asa cand nu exista laptele praf.
Vom sarbatorii astfel:
"Marţi, 2 august, de la ora 17:00, la Arts Concept Cafe, mamele blogger-iţe se întâlnesc!
Şi continuăm cu tăticii:
Joi, 4 august, la Centrul Ceh, începând cu ora 17:00 – 19:00, D-na Dr. Oriana Goleanu va conduce Atelierul „Implicarea tatălui în susţinerea mamei” - un atelier în care se vor dezbate teme importante legate de tranziţia de la viaţa de cuplu la viaţa de părinţi, implicarea tatălui în îngrijirea nou-născutului şi a copilului mic, influenţa relaţiei tatălui cu propriul tată în creşterea copilului şi multe altele. O întâlnire în urma căreia nu numai tatăl, ci întreaga familie va avea de câştigat!
Sâmbătă, 6 august, începând cu ora 17:30 – 19:00, în cadrul Arts Concept Cafe va avea loc întâlnirea cu tema: "Părinţii faţă în faţă cu consultantul de lactație". Mame, taţi şi bebeluşi deopotrivă sunt aşteptaţi pentru a dezbate împreună despre beneficiile alăptării, despre dificultăţile şi împlinirile trăite în perioada alăptării, pentru a-şi oferi sprijin reciproc şi pentru a identifica soluţii şi resurse alături de specialiştii în domeniu care vor dirija discuţia.
Duminică, 7 august, AFI Palace Cotroceni va găzdui începând cu ora 17:30 – 20:00, o nouă întâlnire între părinţi, bebeluşi şi specialişti în consiliere în alăptare cu tema „Vorbeşte-mi despre alăptare”. Te aşteptăm alături de noi pentru a duce mai departe un mesaj pozitiv şi puternic despre alăptare: Fiecare mamă poate!
Săptămâna alăptării este săptămâna în care toţi cei care ştim cât de important este laptele matern pentru copiii noştri sărbătorim şi încurajăm acest act minunat! Alătură-te nouă, opinia şi experienţa ta este importantă!"
Organizatori: Hands Across Romania şi Asociaţia pentru Naştere Naturală şi Alăptare
joi, 14 aprilie 2011
Informarea in legatura cu nasterea
Poate ca vi se pare ca am facut o obsesie in legatura cu nasterea si modul in care mi-as dori ca toate femeile sa nasca.
Azi apetitul pentru acest subiect mi-a fost deschis de Irina Popescu (doula, instructor prenatal si in curand moasa) cu interviul dat pentru cei de la Realitatea TV.
Pentru cei interesati il gasiti pe site-ul www.nastecumsimti.org sau pe http://www.youtube.com/watch?v=YMPVwQXN7Ok
Consider ca cel mai important element si cel care face diferenta intre o nastere si o operatie cezariana este gradul de informare al mamicii si extinzand a celor 2 parinti. O informarea temeinica poate fi facuta din sursele de pe internet dar mai ales apeland la specialisti in acest domeniu si aici nu ma refer la medici ci la instructorii prenatali. participarea la cursurile Lamaze ii informeaza pe viitorii parinti despre nastere si o invata pe viitoarea mamica cum sa gestioneze travaliul si nasterea in asa fel incat ea si copilul ei sa fie personajele principale.
Un alt aspect asupra caruia as vrea sa poposesc este atitudinea unor medici ginecologi care se incapataneaza sa fure mamei placerea de a naste, se incatataneaza sa le explice gravidelor ca ei stiu cel mai bine cum trebuie sa decurga lucrurile. Gresit Domnilor medici, total gresit, nimeni nu stie mai bine decat mama cum trebuie sa nasca, nimeni nu stie mai bine decat ea ce simte si nimeni nu stie inafara de ea care este semtimentul strangerii in brate a rodului nasterii sale, a copilului pe care l-a nascut.
Din pacate tot mai multe mamici cad in plasa intinsa de astfel de medici care inventeaza tot felul de probleme pentru a le inpiedica pe mamici sa nasca. La mine, spre exemplu, au spus ca nu o sa pot naste pentru ca sunt prea micuta de inaltime si totusi am nascut natural, fara a avea nevoie de vre-o interventie madicala, cu perineul intact. Am reusit datorita deschiderii unui medic din Constanta dr Mohamed Zaher, a capacitatii mele de a naste si a informatiilor pe care le-am dobandit din cursurile Lamaze si din informarea din alte surse.
Cazurile in care anumiti medici incearca, si din pacate de multe ori reusesc sa "pacaleasca" mamica ca are o problema si nu poate naste sunt foarte multe iar motivele invocate pot parea plauzibile daca viitoarele mamici nu sunt bine informate si au incredere oarba in medic.
De exemplu o placenta previa inventata, in sine placenta previa este recomandare de cezariana insa multe femei la un astfel de diagnostic nu cer si o a doua parere asa ca ajung la operatia. De asemenea un fat mare ecografic, nu este recomandare de cezariana pentru ca un copil nu creste mai mare decat poate mamica sa il nasca si aici intervin foarte multi factori. (daca s-a intervenit sau nu medicamentos in timpul travaliului, daca mamica este informata in legatura cu travaliul si cu transformarile prin care corpul ei trece in timpul nasterii, daca mediul in care se naste este unul intim si pe placul gravidei, daca gravida naste asa cum simte si nu se intervine asupra ei cu factori de constrangere sau de grabire a procesului natural al nasterii, daca are langa ea persoanele pe care si le doreste).
In final sfatul meu pentru viitoarele mamici, avizat as spune, pentru ca eu am nascut chiar daca multi medici au vrut sa ma opereze este sa va informati inainte de a lua o decizie, sa nu aplecati urechea la mama, soacra sau cumnata care va spun ca ele au avut impresia ca le ies ochii cand au nascut, pentru ca fiecare organism este diferit iar voi daca ati luat o decizie ati facut-o informat astfel evitand sa aveti o nastere traumatizanta ca cea pe care au avut-o ele.
Urarea pe cere o fac tuturor viitoarelor mamici este, "Sa nasteti asa cum simtiti, sa nasteti natural!" iar sfatul meu este "Informati-va, informati-va, informati-va!"
Azi apetitul pentru acest subiect mi-a fost deschis de Irina Popescu (doula, instructor prenatal si in curand moasa) cu interviul dat pentru cei de la Realitatea TV.
Pentru cei interesati il gasiti pe site-ul www.nastecumsimti.org sau pe http://www.youtube.com/watch?v=YMPVwQXN7Ok
Consider ca cel mai important element si cel care face diferenta intre o nastere si o operatie cezariana este gradul de informare al mamicii si extinzand a celor 2 parinti. O informarea temeinica poate fi facuta din sursele de pe internet dar mai ales apeland la specialisti in acest domeniu si aici nu ma refer la medici ci la instructorii prenatali. participarea la cursurile Lamaze ii informeaza pe viitorii parinti despre nastere si o invata pe viitoarea mamica cum sa gestioneze travaliul si nasterea in asa fel incat ea si copilul ei sa fie personajele principale.
Un alt aspect asupra caruia as vrea sa poposesc este atitudinea unor medici ginecologi care se incapataneaza sa fure mamei placerea de a naste, se incatataneaza sa le explice gravidelor ca ei stiu cel mai bine cum trebuie sa decurga lucrurile. Gresit Domnilor medici, total gresit, nimeni nu stie mai bine decat mama cum trebuie sa nasca, nimeni nu stie mai bine decat ea ce simte si nimeni nu stie inafara de ea care este semtimentul strangerii in brate a rodului nasterii sale, a copilului pe care l-a nascut.
Din pacate tot mai multe mamici cad in plasa intinsa de astfel de medici care inventeaza tot felul de probleme pentru a le inpiedica pe mamici sa nasca. La mine, spre exemplu, au spus ca nu o sa pot naste pentru ca sunt prea micuta de inaltime si totusi am nascut natural, fara a avea nevoie de vre-o interventie madicala, cu perineul intact. Am reusit datorita deschiderii unui medic din Constanta dr Mohamed Zaher, a capacitatii mele de a naste si a informatiilor pe care le-am dobandit din cursurile Lamaze si din informarea din alte surse.
Cazurile in care anumiti medici incearca, si din pacate de multe ori reusesc sa "pacaleasca" mamica ca are o problema si nu poate naste sunt foarte multe iar motivele invocate pot parea plauzibile daca viitoarele mamici nu sunt bine informate si au incredere oarba in medic.
De exemplu o placenta previa inventata, in sine placenta previa este recomandare de cezariana insa multe femei la un astfel de diagnostic nu cer si o a doua parere asa ca ajung la operatia. De asemenea un fat mare ecografic, nu este recomandare de cezariana pentru ca un copil nu creste mai mare decat poate mamica sa il nasca si aici intervin foarte multi factori. (daca s-a intervenit sau nu medicamentos in timpul travaliului, daca mamica este informata in legatura cu travaliul si cu transformarile prin care corpul ei trece in timpul nasterii, daca mediul in care se naste este unul intim si pe placul gravidei, daca gravida naste asa cum simte si nu se intervine asupra ei cu factori de constrangere sau de grabire a procesului natural al nasterii, daca are langa ea persoanele pe care si le doreste).
In final sfatul meu pentru viitoarele mamici, avizat as spune, pentru ca eu am nascut chiar daca multi medici au vrut sa ma opereze este sa va informati inainte de a lua o decizie, sa nu aplecati urechea la mama, soacra sau cumnata care va spun ca ele au avut impresia ca le ies ochii cand au nascut, pentru ca fiecare organism este diferit iar voi daca ati luat o decizie ati facut-o informat astfel evitand sa aveti o nastere traumatizanta ca cea pe care au avut-o ele.
Urarea pe cere o fac tuturor viitoarelor mamici este, "Sa nasteti asa cum simtiti, sa nasteti natural!" iar sfatul meu este "Informati-va, informati-va, informati-va!"
vineri, 1 aprilie 2011
Alaptarea in familie...
cand Roxana ne-a "dat tema" alaptarea in familie mi s-a parut un subiect foarte interesant mai ales pentru ca niciodata nu am vorbit cu mama sau cu bunica mea despre acest subiect.
Azi am pus mana pe telefon si am sunat-o pe mama sa o intreb cat m-a alaptat.
Am o poveste destul de tragica am fost alaptata aproximativ 3 luni dupa care am fost trecuta pe lapte de vaca. Motivul invocat de mama: "eram tanara, eram stresata, nu avea cine sa ma ajute si mi-au secat sanii, pur si simplu nu am mai avut lapte". Ma gandeam ce actuale sunt spusele mamei si cate mamici de azi invoca motive asemenatoare pentru intarcarea bebelusilor sau trecerea lor pe LP.
De la 4 luni am fost luata de bunica mea si crescuta de ea pana la varsta de 3 ani. Spun luata pentru ca mama locuia la Mangalia iau eu locuiam de toamna pana vara la Hetiur, o localitate care se afla la 10 km de Sighisoara. O vedeam pe mama in vacanta de vara.
Sora mea a fost si ea alaptata cam tot 3-4 luni motivul: "pediatrul ne-a zis sa-i dam milumil, era ceva inovator pe piata atunci (1987) si cu greu am facut ros de el, dupa care nu am mai avut lapte".
Mama mea a fost alaptata si ea cam tot maxim pana la varsta de 5 luni si unchiul meu, fratele memei, tot asa pentru ca bunica mea a inceput munca si i-a trecut pe copii pe lapte de vaca asa a sfatuit-o soacra ei pentru ca "era mai gras", oricum secretia ei scazuse.
Nu stiu aproximativ cati ani a fost alaptata bunica mea insa ea spunea ca mama ei nu a prea avut lapte pentru ca pe vremea aceea "era foamete" mi-a povestit: "mama imi punea intr-o bucata de tifon o bucata de mamaliga cu zahar si sugeam la ea toata ziua".
Mi-as dori ca poveste familiei mele sa se schimbe incepand cu mine, eu am inceput sa o alaptez pe Maria Sofia imediat dupa nastere, la 10 minute, o alaptez exclusiv (are 3 luni jumate) si am de gand sa o alaptez pana la intarcarea naturala.
Doamne ajuta pentru ca uneori ajung cu nervii la limita superioara si-mi vine sa renunt insa ma gandesc la cat de sanatos este pentru ea laptele meu si ca un sacrificiu acum o sa aiba rezultate pentru ea toata viata.
Azi am pus mana pe telefon si am sunat-o pe mama sa o intreb cat m-a alaptat.
Am o poveste destul de tragica am fost alaptata aproximativ 3 luni dupa care am fost trecuta pe lapte de vaca. Motivul invocat de mama: "eram tanara, eram stresata, nu avea cine sa ma ajute si mi-au secat sanii, pur si simplu nu am mai avut lapte". Ma gandeam ce actuale sunt spusele mamei si cate mamici de azi invoca motive asemenatoare pentru intarcarea bebelusilor sau trecerea lor pe LP.
De la 4 luni am fost luata de bunica mea si crescuta de ea pana la varsta de 3 ani. Spun luata pentru ca mama locuia la Mangalia iau eu locuiam de toamna pana vara la Hetiur, o localitate care se afla la 10 km de Sighisoara. O vedeam pe mama in vacanta de vara.
Sora mea a fost si ea alaptata cam tot 3-4 luni motivul: "pediatrul ne-a zis sa-i dam milumil, era ceva inovator pe piata atunci (1987) si cu greu am facut ros de el, dupa care nu am mai avut lapte".
Mama mea a fost alaptata si ea cam tot maxim pana la varsta de 5 luni si unchiul meu, fratele memei, tot asa pentru ca bunica mea a inceput munca si i-a trecut pe copii pe lapte de vaca asa a sfatuit-o soacra ei pentru ca "era mai gras", oricum secretia ei scazuse.
Nu stiu aproximativ cati ani a fost alaptata bunica mea insa ea spunea ca mama ei nu a prea avut lapte pentru ca pe vremea aceea "era foamete" mi-a povestit: "mama imi punea intr-o bucata de tifon o bucata de mamaliga cu zahar si sugeam la ea toata ziua".
Mi-as dori ca poveste familiei mele sa se schimbe incepand cu mine, eu am inceput sa o alaptez pe Maria Sofia imediat dupa nastere, la 10 minute, o alaptez exclusiv (are 3 luni jumate) si am de gand sa o alaptez pana la intarcarea naturala.
Doamne ajuta pentru ca uneori ajung cu nervii la limita superioara si-mi vine sa renunt insa ma gandesc la cat de sanatos este pentru ea laptele meu si ca un sacrificiu acum o sa aiba rezultate pentru ea toata viata.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)