De ce imi doresc ca parintii sa vina la evenimentele mele

Primul meu eveniment pentru parinti a avut loc pe 07 Februarie 2015 in Bucuresti la sediul Pronatalia.

Pana la acest eveniment am mai tinut evenimente impreuna cu alti oameni, evenimente comune, insa primul al meu atunci a avut loc.

Imi doresc sa pot face cat mai mult timp aceste evenimente, imi doresc ca cat mai multe persoane sa fie prezente pentru a se informa. Pentru ca munca mea si dorinta mea, pe care mi-o dezvalui prin munca, sa devina realitate, cat mai multi oameni ar trebui sa fie prezenti la aceste evenimente.

Imi doresc cat mai multi parinti constienti de ei si prezenti.

Cand esti constient de tine poti sa fii prezent in viata ta si a copilului tau.

        Sunt foarte fericita cand la evenimentele mele vin multi oameni pentru ca acei oameni pot face parte din realizarea dorintei mele de a fi lumea plina numai de oameni care sunt prezenti in viata lor, sunt prezenti pentru ei si pot fi prezenti si pentru altii, copiii lor.

        Sunt foarte fericita cand oamenii vin la evenimentele mele pentru ca imi dau seama ca in acei oameni eu am pus o parte din mine, o parte din dorinta mea de la transforma astfel lumea.

        Sunt foarte fericita cand vin oamenii la evenimentele mele pentru ca le vad bucuria din ochi cand isi dau seama de lucruri, cand isi dau seama ca ei aveau raspunsul in ei. Vad oameni decisi sa se uite, pe viitor, mai mult in ei si dupa sa intrebe inafara lor. Oameni care stiu ca au in ei raspunsul.

        La inceputul evenimentului eu le spun, mai tot timpul oamenilor, faptul ca nu o sa le spun ceva ce ei nu stiu. In acel moment ei sunt surprinsi, si uni chiar indignati, cu atitudinea “da’ ce am venit aici, am dat bani si nu imi zice nimic ce nu stiu, pai am dat atunci banii degeaba”.

 Acestia o sa isi dea seama ca a meritat sa vina pentru ca ceea ce am facut eu nu a fost altceva decat sa ii fac constienti ca acele informatii ei le detineau si aveau nevoie doar de un facilitator pentru a le accesa si de a le sti constient de acum incolo, de a le aplica cand doresc. Acela este momentul in care ei stiu informatia si aleg sa faca asa sau altfel.

           Nu este usor sa ai un astfel de rol, tu sa fii cel care aduce in fata oamenilor niste informatii, ii face pe oameni sa le stie in mod constient, sa poata lucra cu ele. Oamenii foarte rar iubesc oamenii care le aduc la nivel constint informatiile, pentru ca din acel moment ei trebuie sa lucreze cu acele informatii si nu este deloc usor, nu mai pot fi scuzati pentru ca "nu au stiut", ei din acel moment stiu.

        Asadar oamenii care vin la evenimentele mele sunt ferm convinsa ca sunt cei care isi doresc sa aduca la suprafata informatiile pe care déjà le aveau in subconstient, sa le invete si constient.

        Sunt acei oameni care incet, incet isi doresc sa devina tot mai prezenti in viata lor si a copiilor lor, si poate nici nu isi doresc constient asta insa asta fac, devin mai prezenti inevitabil pentru ca déjà stiu la nivel constient informatiile.

Ps. Evenimentele mele le fac tot timpul publice aici https://www.facebook.com/Educatie-by-Codruta-Brustur-1567275953484566/

De ce au nevoie copiii pentru a face singuri?

Foarte frecvent parintii si educatorii se intreaba ce ar putea oferi copilului astfel incat aceasta sa creasca armonios, sa devina un adult echilibrat.

Pedagogia Montessori aduce in lumina o serie de elemente care ii ajuta pe copii sa-si dezvolte independenta functionala si sa se devina stapanii propriilor vieti si actiuni.

Asadar copii au nevoie de:

Experienta senzoriala

Copiii au nevoie sa pipaie, sa miroase, sa guste, sa auda mediul in care traiesc, astfel incat s ail integreze sis a capete experienta.

Dezvoltarea motricitatii grosiere si fine

Copiii au nevoie de miscare, aceasta fiing cheia dezvoltarii lor. Ei trebuie sa-si exerseze zi de zi atat motricitatea grosiera (mers, alergat, sarit) cat si motricitatea grosiera.

Folosirea instrumentelor

Copiii se dezvolta si devin independent functional daca li se ofera posibilitatea de a experineta manevrarea diferitelor ustensile pe care adultii le folosesc in activitatile lor zilnice.

Un scop precis pentru activitatile lor

Este foarte important ca toate activitatile copiilor sa aiba un scop précis. Copiii vor refuza, sau nu vor face cu placere activitati care nu au un scop précis. Asadar oferitile un scop pentru fiecare activitate pe care doriti ca, copilul Dumneavoastra sa o faca.

Ordine (atat externa cat si interna)

Copiii au nevoie de ordine in jurul lor si in activitatile pe care le desfasoara. Daca construim un mediu ordonat in jurul copilului acesta isi va creea un mediu intern ordonat.

Secventialitate (pasii desfasurarii activitatii)

Fiecare activitate pe care o desfasurati cu copilul trebuie sa fie secventializata astfel incat copilul sa aiba posibilitatea de a repeat fiecare secventa atata timp cat are nevoie pentru a o perfectiona.

Repetitie

Repetarea unei secvente sau unei activitati ii ajuta pe copii sa se perfectioneze si sa se dezvolte, sa devina, pas cu pas din ce in ce mai independent.

Concentrare

Concentrarea are un rol foarte important atunci cand copilul desfasoara o activitate. Atunci cand copiii se concentreaza ei invata.

Asadar procesul este:

Activitate → Concentrare → Repetitie → Invatare

Colaborare (intre copil si adult)

Copiii au nevoie ca adultii sa colaboreze cu ei in cadrul activitatilor zilnire. Este insa crucial ca adultul sa nu faca lucruri pentru copil ci s ail ajute pe acesta sa faca singur.

Oportunitati de a-si exersa limbajul

Copiii isi pot exersa limbajul de fiecare data cand desfasoara o activitate atata timp cat adultul ii ofera aceasta posibilitate si ii ofera limbaj nou.

Ce isi dezvolta copilul daca adultul este alaturi de el si il indruma in activitati fara insa a face in locul lui?

·         Independenta

·         Stima de sine

·         Increderii de sine

·         Siguranta

·         Isi insuseste cunostinte  ce vor duce la dezvoltarea vointei

Toate elementele anterior mentionate raspund cerintei copilului:

“Ajuta-ma sa fac singur!”

Povestea de alaptare a Alexandrei si a lui Andu

La provocarea Saptamanii Mondiale a Alaptarii 2016 a raspuns si Alexandra, mama tare mandra a unui baiat de 3 luni.

"Bună ziua mă numesc Alexandra și am 31 de ani.
Acum 3 luni s-a nascut fiul meu Marius Alexandru. După un travaliu destul de lung și greu mii s-a făcut cezariană de urgență. Totul a mers bine si a venit pe lume puișorul meu cu 3, 570 kg și 56 cm. Asta se intampla la 23:45 sâmbăta . Am avut norocul să fiu mosita de prietena mea draga Codruța Brustur.
În seara in care am născut nu mi-am văzut copilul fiind anesteziata complet. In dimineața următoare la ora 6 dimineata l-au adus la alaptat (eu fiind în terapie intensiva). Nu pot descrie sentimentul care l-am avut in momentul în care s-a atașat de san. A mâncat binișor și au venit și l-au luat. Toată ziua așteptam cu sufletul la gura sa îl aducă inapoi , din 3 în 3 ore. Odata în salon l-au lasat cu mine și în momentul acela am realizat că vreau sa il alaptez exclusiv, indiferent de durerea care o aveam cand sugea, răni și alte obstacole. Odata ajunsi acasă am continuat alaptatul la cerere. Rudele si cunoștințele imi spuneau sa introduc si laptele praf ca supliment. Ei spuneau ca laptele meu nu este suficient. Am refuzat aceste propuneri și am continuat cu ceea ce credeam eu că e bine. Mulțumesc Codrutei pentru că a insistat sa alaptez și mi-aș dori ca toate femeile care nasc sa aibe o Codruța langa ele. E pacat că de multe ori nu suntem bine informare din maternitate și că multe mame renunță la alaptat din cauza aceasta. Laptele matern este cel mai important pentru cel mic. Nu numai ca hrană ci și ca liniștitor.

Suzeta?? Chhhh...fui caca , țiți. ..mmmm bun bun.

Acum fiu meu are 3 luni și cântărește peste 6kg și jumătate. Deci sa nu vină nimeni să îmi spună că laptele matern nu este de ajuns și ca este nevoie de supliment.

P.s: Alăptați-va copiii ca doar o data in viața se intalnesc cu aceasta hrană și sunt momente care nu se pot inlocui cu biberonul. Fara apă , ceai și tot felul de minuni , laptele ține de foame , sete și liniștește."

Alexandra, 31 ani si Marius Alexandru (Andu), 3 luni

Povestea de alaptare a Elizei si a lui Razvan (2016)

Dupa 3 ani Eliza face o aducere la zi a povestii de alaptare a fiului ei Razvan, tot ca o provocare in Saptamana Mondiala a Alaptarii 2016.
"Alaptarea de dupa perioada mai dificila de inceput, mi-o aduc aminte acum ca o perioada "de puf" :)) asta e primul feelling care mi-a venit in momentul asta. A fost ceva pe care nu-l pot exprima in cuvinte. O perioada in care ma topeam efectiv de dragul lui cand se uita la mine in timp ce sugea si eventual morfolea si din manute in timpul asta.
Pana la un an alaptarea a fost baza, mancarurile solide erau mai mult pe post de aperitive. Dupa un an a inceput o perioada mai ciudata. De fiecare data cand incercam sa ma asez pe covor langa el sa ne jucam impreuna cu ceva el lasa tot si venea sa suga. Acelasi lucru se intampla si daca ma asezam in canapea. Si statea... Statea o ora lejer. Incercam sa ii atrag atentia cu cate ceva dar fara succes. Pe la un an si doua luni am apelat la o strategie pentru ca deja o luam pe campii: ziua nu ma mai asezam deloc :)) decat cand dormea. Si am tinut-o asa cateva luni de zile. El nu comenta ca, presupun eu, uita sau gasea altceva mai important de facut. Nu tragea de mine sa suga, efectiv nu "aducea vorba" despre asta. Singurele dati cand mai sugea erau la somnul de dupamasa si seara si evident la trezire. Noaptea se trezea de multe ori dar ma obisnuisem cu asta si daca ma intreba dimineata cineva de cate ori a supt nu stiam sa-i spun pentru ca nici eu nu-mi aduceam aminte.
Pe la 1 an jumate a venit din nou o perioada mai dificila in care statea ff mult si sugea, nu mai adormea profund cat sa ma pot ridica de langa el sa fac si altceva, fata mai mare cerea atentie la modul: "nici macar cand doarme nu reusim sa stam doar noi doua ca stai tot langa el" samd...
Atunci am inceput intarcarea completa. Am ajuns la concluzia ca si eu si fata sufeream destul de mult pe tema asta si ca venise momentul.
Intarcarea a fost ceva de genul: il culcam in meitai (era obisnuit cu el de ceva timp si era ca un somnifer pentru el ) Puneam muzica si ne bataiam prin camera pana adormea. Am facut treaba asta la fel si seara si dupamasa. Mai grav era dimineata cand se trezea la 6 pentru repriza de supt. Atunci ma ridicam si eu din pat si ne incepeam ziua (nu existau weekenduri la el). A fost o perioada mai grea dar, cred eu, a fost singura solutie cat de cat acceptabila ca nici el sa nu sufere (prea tare). Evident ca, intrerupand atat de repede alaptarea, o perioada nu a sa mai atins de iaurturi si alte lactate. Manca in schimb budinci cu branza sau orez cu lapte. Erau singurele si cu astea ma salvam dimineata de la gatit. Acum are momente, dupa ce a vazut multi bebelusi alaptati, cand ma intreaba daca "mai ai laptic" Cred ca isi aduce aminte de perioada cand era alaptat tocmai pentru ca vazut mereu de atunci bebelusi sugand.
Aaa si inca o chestie: cand alaptam aveam mereu doua bustiere rosii pe care le schimbam intre ele. La momentul ala ma gandeam ca saracul copil vede numai rosu in fata ochilor atunci cand suge.
Ghici care e culoarea lui preferata acum ?
Deci nu pot sa zic ca alaptarea a decurs asa cum ar fi trebuit, am pornit de la inceput cu gandul ca voi alapta mult si bine dar socoteala de acasa nu sa potrivit cu cea din targ. Cu cat trecea timpul, cu atat el statea mai mult la san iar fata mai mare si, implicit, si eu aveam de suferit. Gandind acum, la 2 ani de la intarcare, mi se pare ca a fost cea mai frumoasa perioada a noastra dar gandind obiectiv, imi aduc aminte de niste discutii "heart breaking" avute cu fata si constientizez din nou motivele care au dus la decizia de a intarca.
Am incercat multe variante si cu fata ca sa nu se simta exclusa dar ea se invatase ca, atunci cand dormea el, aveam noi timpul nostru. Sigur nu a fost cea mai fericita solutie dar la timpul ala mi s-a parut cea mai buna. Sunt pro alaptare prelungita, mi-am schimbat mult parerile fata de perioada de dinainte de el, mi se pare "the ultimate" suport pe care il poti da copilului, spre deosebire de fata, pe care am alaptat-o din nestiinta doar pana la 8 luni, el a fost mult mai rezistent la boli si cred ca are mare legatura cu alaptarea.

Nu vad cum un copil de pana la 3-4 ani sa zicem s-ar putea intarca singur...Eu am vazut cum, dupa un an, a inceput sa stea la san muuult mai mult decat inainte, imi aduc aminte ca incercam diverse tertipuri dar nu functiona nimic. Imi mai aduc aminte ca, dupa ce am incheiat complet alaptarea, nu-mi venea sa cred ca ma pot aseza pe un scaun sau intr-o canapea fara sa mai vina la mine sa suga. Deci a fost un caz cu un final nu foarte idilic dar atat cat a durat, cu mintea de acum iti zic ca a fost ceva deosebit..."

Eliza Nichita, mama a 2 copii minunati

Ajutor pentru mame, povestea de alaptare a Elizei Nichita (2012)

In 2012 scriam in Saptamana Internationala a Alaptarii aceasta postare.
Nu stiu exact de ce a ramas nepublicata.
Eliza Nichita scria atunci povestea ei, atunci Razvan avea 7 luni. Sunt curioasa insa cum a evoluat petru ea alaptarea.
In 2012 tema Saptamanii Mondiale a Alaptarii era "Sprijinirea alaptarii: Aproape de mame"

In postarea de azi veti putea citi povestea Elizei Nichita care a primit suport din partea Roxanei Dudus, consilier in alaptare La Leche League.
"Sunt mama unui baietel frumusel Razvanel de 7 luni.

Dupa ce m-am chinuit timp de 3 luni jumate cu o supraproductie lactata mi-am luat inima in dinti si, la indemnul lui Ralu' (http://taraluihabarnam.blogspot.com/) i-am scris Roxanei Dudus.

Problema noastra era ca el ar fi vrut sa adoarma la san nu neaparat dupa masa ci si in timpul zilei dar dupa ce sugea de 2-3-4 ori ii vinea laptele valuri valuri si se enerveaza la culme din cauza ca el vroia sa adoarma nu sa manance :). Mi-era frica sa-l mai pun la san. In timp ce mananca, jetul de lapte venea de cel putin 2 ori (am inteles ca se cheama reflex de ejectie). Cand stiam ca ii e foame si il puneam sa manance stateam cu inima cat un purice sa nu se inece (am patit-o de cateva ori si n-a fost deloc usor). Reusisem sa il alaptez culcata langa el si asa mananca un pic mai bine probabil din cauza ca laptele nu mai ajungea cu atata putere.

Cateodata se intampla sa goleasca un san (foarte rar dar se intampla) si dupa 30-45 de min sa vrea sa doarma. Il puneam la sanul gol dar dupa cateva minute ii venea iar valul de lapte. De unde facea ochii mici sa se culce evident ca se punea pe mancat. Daca aveam noroc sa adoarma macar un pic inainte sa vina valul ii scoteam repede sanul din gura dar daca se trezea si il cauta trebuia sa i-l dau inapoi ca altfel strica prietenia cu mine. Si asa intram intr-un cerc vicios. Incepea plansul ca ii venea laptele si tot asa.

Mi-era frica sa nu asocieze mancatul cu o stare de nervi si agitatie maxima (asta pentru ca in timp ce mananca el nu-si putea savura masa pentru ca trebuie sa se concentreze pe inghitit. Daca o data isi iesea din ritm, cu siguranta se ineca)

Rox m-a ajutat enorm. Sfatul ei a fost ca inainte de alaptare sa mulg manual cateva jeturi de lapte ori/si sa pun o compresa rece - dar nu f rece - pe sani sau bebe sa stea cu capul putin lasat pe spate.
Pe langa acestea, m-a indrumat spre cateva linkuri despre supraproductia lactata unde am mai gasit cateva tipsuri. Am pus bebelusul sa suga cat mai mult dintr-un singur san pana cand al doilea era prea plin apoi schimbam. Ajunsesem ca aproape o zi intreaga sa-i dau sa suga numai dintr-un singur san. In 2-3 zile am reusit sa reglez productia de lapte dupa 3 luni jumate de chin.

Imi pare rau doar ca n-am cerut ajutorul mai devreme. Scapam de niste sperieturi groaznice in timp ce bebe se ineca cu laptic...

Al doilea ajutor l-am primit la ultima intalnire LLL cand eram convinsa ca Razvanel avea diaree de vreo luna de zile si spre norocul meu a umplut pampersul chiar atunci. Fetele l-au analizat si au dat verdictul: copilul e doar alaptat si n-are nica :) Din nou zic ca daca intrebam mai devreme scuteam zeci de lei aruncati pe diverse probiotice (date cu mare usurinta de medicul pediatru)"

Ii multumesc Elizei pentru povestea ei.

Maine va fi publicata partea a 2-a din povestea Elizei si a lui Razvan care acum are 3.5 ani.

Poveste de mama cu doua fete - Povestea noastra de alaptare

Anul acesta 2016 am lansat mamelor o provocare in legatura cu povestea lor de alaptare si tema Saptamanii Mondiale a Alaptarii care are ca tema Dezvoltarea Durabila prin intermediul alaptarii.
Am primit o poveste tare frumoasa despre o mama careia alaptarea si Dumnezeu prin mana medicilor i-au salvat fetita cea mare.

"Alaptez de 4 ani de cand a venit pe lume prima minune I. care nu a vrut sa suga aproape deloc vreo 10 ore si nu a primit nici un supliment in ciuda presiunii asistentelor din clinica. A recuperat apoi pentru ca primele luni le-am petrecut mai mult lipite, sugea mai tot timpul. Asa a luat in primele 2 luni foarte mult cam 2 kg lunar iar la 5 luni avea vreo 8-9 kg, un copil cam grasut...dar numai bine pregatit pentru ceea ce urma.
La 5 luni am descoperit ca are retinoblastom bilateral, cancer la ochi; au urmat muuulte anestezii care o infometau (nu putea sa suga 6 ore) tratamente dure si traume. Sanul a fost sprijinul de nadejde, o mană cereasca, la san se linistea, sanul ii alina cumplitele dureri care le avea din cauza tumorii care facea presiune in interiorul ochiului, sanul era si a fost singura ei mancare in toata perioada chimioterapiei.
Dupa ce am incheiat prima etapa, a bolii, au urmat multe controale care s-au desfasurat sub anestezie generala in care ma bazam tot pe alaptat care o linistea si o hranea. A venit al doilea copil si la pieptul meu au fost primele mangaieri cand a vazut fetita cea mare ca e si ea primita cu dragoste. Poate ca daca nu ar mai fi supt si ea nici macar acum nu ar fi acceptat-o pe sora ei cea mica. Inca se dau lupte pentru minunata "țâță" .Daca nu as fi alaptat nu cred ca fetitele mele ar fi fost aceleasi acum. I. e un copil foarte independent, care ramane fara probleme intr-un loc unde a venit pentru prima data, nu vad sa aiba vreo problema in "deplasari" atat timp cat e langa ea sanul si daca se supara poate sa isi bage nasucul acolo.
N are doar un an si trei luni si inca suge mult, dar si manaca, asadar nu cred ca e o regula ca toti copiii alaptati sa nu manace altceva. Suntem de nedespartit si desi uneori mi-e atat de greu, e cel mai frumos lucru din lume sa stii ca esti de neinlocuit, ca o sticluta cu lapte praf nu o poate linisti in bratele altcuiva decat tu alaptand-o. Asadar tati trebuie sa se poarte frumos sa nu plec si sa il las o noapte doar cu ea:))). Ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a binecuvantat cu un asa dar si tututor oamenilor care m-au sprijinit pe drumul acesta,chiar si celor care au insistat cu "ceiucul" ca m-au ambitionat sa nu renunt cand era atat de greu." (R. 28 ani, mama de I si N).

I. 3 ani, N. 4 luni

Alaptarea - cheia dezvoltarii durabile

Intre 1 si 7 August in fiecare an este sarbatorita la nivel mondial alaptarea.

In 2016 tema Saptamanii Mondiale a Alaptarii este 

Alaptarea, cheia dezvoltarii durabile

"Va pasă de oameni, planetă, prosperitate şi pace? Alăturaţi-va celor ce cred în dezvoltarea durabilă – oameni care trăiesc într-un mod care nu va afecta generaţiile viitoare.
Anul acesta, Săptămâna Mondială a Alăptării se va focusa pe 17 propuneri de dezvoltare durabilă pe care guvernele din lume au agreat că le vor îndeplini până în anul 2030. Propunerile acoperă o serie de probleme legate de ecologie, economie şi echitate.

Obiectivele acestei săptămâni vor fi:
- informarea populaţiei despre propunerile de dezvoltare sustenabilă şi cum pot fi ele facilitate prin îmbunătăţirea alăptării şi a hrănirii copiilor.
- Ancorarea fermă a alăptării că factor component pentru o dezvoltare durabilă.

De ce este important?

Noi evidente medicale publicate în jurnalul medical al Marii Britanii, The Lancet, confirmă că alăptarea optimă poate salva vieţile a 823.000 de copii şi poate adaugă anual suma de 302 bilioane dolari la economia globală.
Alăptarea este fundaţia unei sănătăţi bune pentru copil şi are beneficii şi pentru mama.
De altfel, rată alăptării stagnează de două decade. Mai puţin de 40% dintre copiii sub 6 luni sunt alăptaţi exclusiv.
De fapt, femeile întâmpina multe bariere în alăptare. Ele pot primi informaţie proastă de la personalul din sănătate, nu au sprijin în alăptare din partea soţilor sau partenerilor, nu au acces la consiliere în alăptare, se lupta cu marketing-ul agresiv al substituenților de lapte matern sau sunt forţate să se întoarcă la muncă foarte curând după ce au născut.
Aceste bariere fac dificilă alăptarea exclusivă până la 6 luni (fără lichide sau alimente adiţionale) şi continuarea ei până la 2 ani sau mai mult, aşa cum recomandă Organizaţia Mondială a Sănătăţii.
Ştim foarte bine de ce este nevoie pentru a oferi sprijin şi a ajută mama să alăpteze optim, dar este nevoie de a fi mai proactivi şi de a angaja oamenii pentru ca alăptarea să devină o realitate.
Alăturând alăptarea propunerilor pentru dezvoltare sustenabilă ne va ajută să facem asta.

Fapte şi cifre

Laptele matern este alimentul natural sigur pentru natură şi este produs şi livrat fără a polua sau a face gunoi.
Formulă de lapte şi generarea gazelor cu efect de seră vor accelera încălzirea globală şi vor produce poluare şi emisii toxice din gunoiul provocat. Deşi nu au fost încă cuantificate în termeni monetari, există costuri de mediu asociate cu copii nealaptati.

720.450 tone de formulă de lapte sunt vândute anual în 6 ţări asiatice, generând aproape 2.9 milioane de tone de gaze cu efect de seră (greenhouse gas). Acesta este echivalentul a aproape 7000 milioane de mile străbătute de un autovehicul sau 1.03 milioane de tone de gunoi trimis la gropile de gunoi.
Se estimează că mai mult de 4000 litri de apă sunt necesari pentru a produce 1kg de pudra de lapte.

Alăptarea înseamnă mai puţine gaze cu efect de seră, mai puţină degradare şi poluare.

Nu este necesară electricitate pentru a produce lapte matern şi nu necesită lichid/benzină/motorină pentru transport, astfel se reduc emisiile de CO2, principalul gaz cu efect de seră.

Acţiuni

Discuţii cu guvernele pentru a include îmbunătăţirea practicilor ce susţin alăptarea că parte din muncă lor pentru a îndeplini cele 17 propuneri pentru dezvoltare sustenabilă.
Încurajarea cercetătorilor pentru a cuantifica amprenta de carbon lăsată de hrănirea cu formulă de lapte.
Utilizarea datelor existente pentru a fi arătate guvernului în vederea alocării de fonduri pentru politici şi programe care să crească rată alăptării pentru a reduce poluarea.
Includerea alăptării pe orice lista de acţiuni care reduce amprenta de carbon şi apă, precum şi introducerea alăptării în reclamele despre schimbarea climatului." (Preluat si tradus de pe http://www.worldbreastfeedingweek.org/)