joi, 14 aprilie 2011

Informarea in legatura cu nasterea

Poate ca vi se pare ca am facut o obsesie in legatura cu nasterea si modul in care mi-as dori ca toate femeile sa nasca.
Azi apetitul pentru acest subiect mi-a fost deschis de Irina Popescu (doula, instructor prenatal si in curand moasa) cu interviul dat pentru cei de la Realitatea TV.
Pentru cei interesati il gasiti pe site-ul www.nastecumsimti.org sau pe http://www.youtube.com/watch?v=YMPVwQXN7Ok

Consider ca cel mai important element si cel care face diferenta intre o nastere si o operatie cezariana este gradul de informare al mamicii si extinzand a celor 2 parinti. O informarea temeinica poate fi facuta din sursele de pe internet dar mai ales apeland la specialisti in acest domeniu si aici nu ma refer la medici ci la instructorii prenatali. participarea la cursurile Lamaze ii informeaza pe viitorii parinti despre nastere si o invata pe viitoarea mamica cum sa gestioneze travaliul si nasterea in asa fel incat ea si copilul ei sa fie personajele principale.

Un alt aspect asupra caruia as vrea sa poposesc este atitudinea unor medici ginecologi care se incapataneaza sa fure mamei placerea de a naste, se incatataneaza sa le explice gravidelor ca ei stiu cel mai bine cum trebuie sa decurga lucrurile. Gresit Domnilor medici, total gresit, nimeni nu stie mai bine decat mama cum trebuie sa nasca, nimeni nu stie mai bine decat ea ce simte si nimeni nu stie inafara de ea care este semtimentul strangerii in brate a rodului nasterii sale, a copilului pe care l-a nascut.
Din pacate tot mai multe mamici cad in plasa intinsa de astfel de medici care inventeaza tot felul de probleme pentru a le inpiedica pe mamici sa nasca. La mine, spre exemplu, au spus ca nu o sa pot naste pentru ca sunt prea micuta de inaltime si totusi am nascut natural, fara a avea nevoie de vre-o interventie madicala, cu perineul intact. Am reusit datorita deschiderii unui medic din Constanta dr Mohamed Zaher, a capacitatii mele de a naste si a informatiilor pe care le-am dobandit din cursurile Lamaze si din informarea din alte surse.
Cazurile in care anumiti medici incearca, si din pacate de multe ori reusesc sa "pacaleasca" mamica ca are o problema si nu poate naste sunt foarte multe iar motivele invocate pot parea plauzibile daca viitoarele mamici nu sunt bine informate si au incredere oarba in medic.

De exemplu o placenta previa inventata, in sine placenta previa este recomandare de cezariana insa multe femei la un astfel de diagnostic nu cer si o a doua parere asa ca ajung la operatia. De asemenea un fat mare ecografic, nu este recomandare de cezariana pentru ca un copil nu creste mai mare decat poate mamica sa il nasca si aici intervin foarte multi factori. (daca s-a intervenit sau nu medicamentos in timpul travaliului, daca mamica este informata in legatura cu travaliul si cu transformarile prin care corpul ei trece in timpul nasterii, daca mediul in care se naste este unul intim si pe placul gravidei, daca gravida naste asa cum simte si nu se intervine asupra ei cu factori de constrangere sau de grabire a procesului natural al nasterii, daca are langa ea persoanele pe care si le doreste).

In final sfatul meu pentru viitoarele mamici, avizat as spune, pentru ca eu am nascut chiar daca multi medici au vrut sa ma opereze este sa va informati inainte de a lua o decizie, sa nu aplecati urechea la mama, soacra sau cumnata care va spun ca ele au avut impresia ca le ies ochii cand au nascut, pentru ca fiecare organism este diferit iar voi daca ati luat o decizie ati facut-o informat astfel evitand sa aveti o nastere traumatizanta ca cea pe care au avut-o ele.
Urarea pe cere o fac tuturor viitoarelor mamici este, "Sa nasteti asa cum simtiti, sa nasteti natural!" iar sfatul meu este "Informati-va, informati-va, informati-va!"

vineri, 1 aprilie 2011

Alaptarea in familie...

cand Roxana ne-a "dat tema" alaptarea in familie mi s-a parut un subiect foarte interesant mai ales pentru ca niciodata nu am vorbit cu mama sau cu bunica mea despre acest subiect.
Azi am pus mana pe telefon si am sunat-o pe mama sa o intreb cat m-a alaptat.
Am o poveste destul de tragica am fost alaptata aproximativ 3 luni dupa care am fost trecuta pe lapte de vaca. Motivul invocat de mama: "eram tanara, eram stresata, nu avea cine sa ma ajute si mi-au secat sanii, pur si simplu nu am mai avut lapte". Ma gandeam ce actuale sunt spusele mamei si cate mamici de azi invoca motive asemenatoare pentru intarcarea bebelusilor sau trecerea lor pe LP.
De la 4 luni am fost luata de bunica mea si crescuta de ea pana la varsta de 3 ani. Spun luata pentru ca mama locuia la Mangalia iau eu locuiam de toamna pana vara la Hetiur, o localitate care se afla la 10 km de Sighisoara. O vedeam pe mama in vacanta de vara.
Sora mea a fost si ea alaptata cam tot 3-4 luni motivul: "pediatrul ne-a zis sa-i dam milumil, era ceva inovator pe piata atunci (1987) si cu greu am facut ros de el, dupa care nu am mai avut lapte".
Mama mea a fost alaptata si ea cam tot maxim pana la varsta de 5 luni si unchiul meu, fratele memei, tot asa pentru ca bunica mea a inceput munca si i-a trecut pe copii pe lapte de vaca asa a sfatuit-o soacra ei pentru ca "era mai gras", oricum secretia ei scazuse.
Nu stiu aproximativ cati ani a fost alaptata bunica mea insa ea spunea ca mama ei nu a prea avut lapte pentru ca pe vremea aceea "era foamete" mi-a povestit: "mama imi punea intr-o bucata de tifon o bucata de mamaliga cu zahar si sugeam la ea toata ziua".
Mi-as dori ca poveste familiei mele sa se schimbe incepand cu mine, eu am inceput sa o alaptez pe Maria Sofia imediat dupa nastere, la 10 minute, o alaptez exclusiv (are 3 luni jumate) si am de gand sa o alaptez pana la intarcarea naturala.
Doamne ajuta pentru ca uneori ajung cu nervii la limita superioara si-mi vine sa renunt insa ma gandesc la cat de sanatos este pentru ea laptele meu si ca un sacrificiu acum o sa aiba rezultate pentru ea toata viata.