luni, 14 noiembrie 2011

Cum "dormim" noi...cu tata in gura

Pentru ca de mult timp nu am mai scris ceva iar prietenii, vezi Maria C.G., imi spun ca intra zilnic la mine pe blog si ni9mic m-am hotarat sa sriu cateva cuvinte legate de alaptarea Mariei si de marea provocare prin care trecem impreuna.
Maria este un copil alaptat iar maicilile "alaptatoare", cum imi place mie sa le zic stiu despre ce vorbesc, un copil alaptat la cerere indiferent de ora, gradele de afara sau publicul prezent la locul "crimei".
probabil ca multe dintrev mamicile care pe parcursul alaptarii au ramasd fara lapte au renuntat la alaptare initial seara, pentru ca un mit nefondat spune ca daca copilul este satul dorme mai bine,iar mai apoi noaptea pentru ca au aflat de la cei mai in varsta si mai "intelepti" ca daca atunci cand copilul se trezeste sa manace san noaptea daca ii dai apa dupa cateva nopti n-o sa se mai trezeasca. Adevarat copilul nu o sa se mai trezeasca noaptea daca atunci cand se trezeste bea apa dar o sa inteleaga probabil ca mama lui nu mai este disponibila pentru el si probabil o sa se aleaga cu o mica, sau mai mare frustrare. Adevarul este ca astfel de practici determina cu siguranta scaderea cantitatii de lapte matern si implicit cresterea cantitatii de substituenti ai acestuia.
Noi, eu si Mariuca, de trezim sa papam noaptea de cate ori este nevoie, de fapt ea se trezeste iar eu ii introduc, ca sa nu zoc, bag, tata in gura si imi continui somnul.Inainte sa nasc am aflat despre hormonul somnului, relaxina, care se secreta atunci cand alaptezi, atunci cand copilul suge, am simtit efectul lui pe pielea mea in cele 11 luni de alaptare nocturna.
N-o sa fiu ipocrita si nu o sa spun ca este floare la ureche sa te trezesti, de la un moment dat nu mai ti numaratoarea dimineata, ca sa alaptezi, insa cel mai minunat sentiment, dupa el in care pentru prima data iti ti copilul la piept, este cel cand il alaptezi, cand te priveste cu ochii aia mari si albastrii si cand parca iti multumeste ca esti acolo langa el pentru ai oferii ceea ce nimeni nu-i poate oferii latele matern. este cel mai minunat sentiment cand cu o mana scrii la calculator si in cealalta sprijini capul copilului tau care suge stand in sling.
De multe ori, atunci cand Maria se trezeste de enspe ori noaptea sa suga, ma intreb ce se intampla imi dau seama ulterior ca i-a mai aparut un dinte, ca a avut o zi agitata (am fost intr-un loc in care era multa lume, a fost multa lume in vizita), invata sa mearga de-a busile sau sa faca cativa pasi pe langa canapea si asta este un stres pentru ea ziua, are febra sau pur si simplu simte nevoia sa fie mai mult langa mami. Copiii au nevoie de afectiune, iar eu am decis sa-i ofer afectiune Mariei nu numai ziua ci si noaptea.
Am realizat ca de multe ori ea nu suge de foame ci doreste sa suga pentru a se putea linisti si pentru a putea sa readoarma noaptea.
Probabil ca asteptati partea horor a povestii, ei bine si la noi au fost nopti horor, daca le pot spune asa, nopti in care Maria nu dorea sa doarma decat cu sanul in gura, nopti in care se trezea urland daca simtea ca ii scot sanul din gura, insa mi-am dat seama ca aceste nopti au fost precedate de zile in care Mariuca a avut anumite evolutii motorii sau psihice.
Chiar daca alaptarea nu este floare la ureche si chiar daca noaptea atunci cand alaptezi nu mai este ce a fost inainte acum nu cred ca as putea sa mai traiesc fara asta, iar in noptile in care Maria nu se trezeste sa suga, sau se trezeste o singura daca eu ma trezesc si ma intreb de ce, asa ca oricum nu dorm. Mi-am dezvoltat un ceas biologic care cam la un interval orar egal face tic tac zi si noapte pentru fetita mea.
Doresc cat mai multor mamici sa treaca prin aceasta experianta, cea a alaptarii, pentru a vedea cum este ca zi de zi sa realizezi ca cineva te apreciaza, iti multumeste si are nevoie de tine, cum poti astfel sa vezi diferit sensul vietii tale.
Cand cineva, inainte sa fiu mama, imi spunea ca atunci cand ai un copil totul se schimba nu am inteles foarte bine, credeam ca se schimba pentru ca nu mai poti sa pierzi noptile prin cluburi la karaoke cu prietenii, am inteles apoi ca totul s-a schimbat in mine, totul s-a schimbat cu sentimentele mele si cu prioritatile mele.

duminică, 9 octombrie 2011

filmuletul cu nasterea Mariei Sofia

Filmuletul cu nasterea Mariei Sofia
Cand Mariuca are deja 8 luni, dupa multa stradanie a aparut pe Isis TV filmuletul nasterii ei. Cei de la Isis s-au chinuit foarte mult sa blureze filmul pentru ca eu l-am cerut asa de ma vad in toata splendoarea. Partea in care medicul arata ca nu am avut epiziotomie sau ruptura nici nu au mai introdus-o cred ca era prea dificil de blurat. :))

Multumesc inca o data celor de la Isis ca datorita lor Mariuca noastra a venit pe lume asa cum ne-am dorit.

Am repostat filmuletul cu nasterea Mariei Sofia. Dupa ce initial din pacate link-ul ducea la alt filmulet uite aici si filmuletul bun:
http://www.isistv.ro/nasterea/povestea-unei-nasteri/

marți, 23 august 2011

un concurs pentru mamici cu cadouri pentru pitici

Am gasit un concurs dragut la care m-am inscris. Puteti sa va inscrieti si voi.
Premiile sunt foarte dragute. Regulamentul il gasiti aici:
http://laurafrunza.com/2011/08/23/concurs-aniversar-sponsorizat-de-iasicomanda/

marți, 2 august 2011

Saptamana mondiala a alaptarii

Intre 1 si 7 august va invit sa sarbatorim amondiala a alaptarii. Fac aceasta invitatie pentru ca eu, Codruta, mama de Maria Sofia am avut norocul sa intalnesc oameni deosebiti care m-au ajutat sa-mi hranesc natural fetita cu lapte matern exclusiv pana la 6 luni, iar acum cand Maria are aproape 8 luni "tot tata ii baza" vorba maica-mi.
Am decis asadar sa vad si alte mamici fericite cand isi vad puiul la san si sa promovez, cum pot eu mai bine, alaptarea si purtarea copiilor, exprimarea dragostei noatre catre ei.
Am mentionat si purtarea copiilor pentru ca aseara la Ora de stiri, unde a fost invitata si Roxana Dudus, consilier in alaptrea LLL medicul prezent acolo spunea ca femeile din mediul rural renunta la alaptare pentru ca trebuie sa munceasca campul si nu mai au cum sa-i alapteze. Mi-a venit atunci in munte mamaicile, preponderent de culoare, din Africa, din fotografiile de pe National Geografic care-si poarta cu ele bebelusii. Sunt sigura ca asa a facut si sta stra stra bunica mea si tot asa cand nu exista laptele praf.
Vom sarbatorii astfel:

"Marţi, 2 august, de la ora 17:00, la Arts Concept Cafe, mamele blogger-iţe se întâlnesc!

Şi continuăm cu tăticii:

Joi, 4 august, la Centrul Ceh, începând cu ora 17:00 – 19:00, D-na Dr. Oriana Goleanu va conduce Atelierul „Implicarea tatălui în susţinerea mamei” - un atelier în care se vor dezbate teme importante legate de tranziţia de la viaţa de cuplu la viaţa de părinţi, implicarea tatălui în îngrijirea nou-născutului şi a copilului mic, influenţa relaţiei tatălui cu propriul tată în creşterea copilului şi multe altele. O întâlnire în urma căreia nu numai tatăl, ci întreaga familie va avea de câştigat!

Sâmbătă, 6 august, începând cu ora 17:30 – 19:00, în cadrul Arts Concept Cafe va avea loc întâlnirea cu tema: "Părinţii faţă în faţă cu consultantul de lactație". Mame, taţi şi bebeluşi deopotrivă sunt aşteptaţi pentru a dezbate împreună despre beneficiile alăptării, despre dificultăţile şi împlinirile trăite în perioada alăptării, pentru a-şi oferi sprijin reciproc şi pentru a identifica soluţii şi resurse alături de specialiştii în domeniu care vor dirija discuţia.

Duminică, 7 august, AFI Palace Cotroceni va găzdui începând cu ora 17:30 – 20:00, o nouă întâlnire între părinţi, bebeluşi şi specialişti în consiliere în alăptare cu tema „Vorbeşte-mi despre alăptare”. Te aşteptăm alături de noi pentru a duce mai departe un mesaj pozitiv şi puternic despre alăptare: Fiecare mamă poate!


Săptămâna alăptării este săptămâna în care toţi cei care ştim cât de important este laptele matern pentru copiii noştri sărbătorim şi încurajăm acest act minunat! Alătură-te nouă, opinia şi experienţa ta este importantă!"

Organizatori: Hands Across Romania şi Asociaţia pentru Naştere Naturală şi Alăptare

joi, 14 aprilie 2011

Informarea in legatura cu nasterea

Poate ca vi se pare ca am facut o obsesie in legatura cu nasterea si modul in care mi-as dori ca toate femeile sa nasca.
Azi apetitul pentru acest subiect mi-a fost deschis de Irina Popescu (doula, instructor prenatal si in curand moasa) cu interviul dat pentru cei de la Realitatea TV.
Pentru cei interesati il gasiti pe site-ul www.nastecumsimti.org sau pe http://www.youtube.com/watch?v=YMPVwQXN7Ok

Consider ca cel mai important element si cel care face diferenta intre o nastere si o operatie cezariana este gradul de informare al mamicii si extinzand a celor 2 parinti. O informarea temeinica poate fi facuta din sursele de pe internet dar mai ales apeland la specialisti in acest domeniu si aici nu ma refer la medici ci la instructorii prenatali. participarea la cursurile Lamaze ii informeaza pe viitorii parinti despre nastere si o invata pe viitoarea mamica cum sa gestioneze travaliul si nasterea in asa fel incat ea si copilul ei sa fie personajele principale.

Un alt aspect asupra caruia as vrea sa poposesc este atitudinea unor medici ginecologi care se incapataneaza sa fure mamei placerea de a naste, se incatataneaza sa le explice gravidelor ca ei stiu cel mai bine cum trebuie sa decurga lucrurile. Gresit Domnilor medici, total gresit, nimeni nu stie mai bine decat mama cum trebuie sa nasca, nimeni nu stie mai bine decat ea ce simte si nimeni nu stie inafara de ea care este semtimentul strangerii in brate a rodului nasterii sale, a copilului pe care l-a nascut.
Din pacate tot mai multe mamici cad in plasa intinsa de astfel de medici care inventeaza tot felul de probleme pentru a le inpiedica pe mamici sa nasca. La mine, spre exemplu, au spus ca nu o sa pot naste pentru ca sunt prea micuta de inaltime si totusi am nascut natural, fara a avea nevoie de vre-o interventie madicala, cu perineul intact. Am reusit datorita deschiderii unui medic din Constanta dr Mohamed Zaher, a capacitatii mele de a naste si a informatiilor pe care le-am dobandit din cursurile Lamaze si din informarea din alte surse.
Cazurile in care anumiti medici incearca, si din pacate de multe ori reusesc sa "pacaleasca" mamica ca are o problema si nu poate naste sunt foarte multe iar motivele invocate pot parea plauzibile daca viitoarele mamici nu sunt bine informate si au incredere oarba in medic.

De exemplu o placenta previa inventata, in sine placenta previa este recomandare de cezariana insa multe femei la un astfel de diagnostic nu cer si o a doua parere asa ca ajung la operatia. De asemenea un fat mare ecografic, nu este recomandare de cezariana pentru ca un copil nu creste mai mare decat poate mamica sa il nasca si aici intervin foarte multi factori. (daca s-a intervenit sau nu medicamentos in timpul travaliului, daca mamica este informata in legatura cu travaliul si cu transformarile prin care corpul ei trece in timpul nasterii, daca mediul in care se naste este unul intim si pe placul gravidei, daca gravida naste asa cum simte si nu se intervine asupra ei cu factori de constrangere sau de grabire a procesului natural al nasterii, daca are langa ea persoanele pe care si le doreste).

In final sfatul meu pentru viitoarele mamici, avizat as spune, pentru ca eu am nascut chiar daca multi medici au vrut sa ma opereze este sa va informati inainte de a lua o decizie, sa nu aplecati urechea la mama, soacra sau cumnata care va spun ca ele au avut impresia ca le ies ochii cand au nascut, pentru ca fiecare organism este diferit iar voi daca ati luat o decizie ati facut-o informat astfel evitand sa aveti o nastere traumatizanta ca cea pe care au avut-o ele.
Urarea pe cere o fac tuturor viitoarelor mamici este, "Sa nasteti asa cum simtiti, sa nasteti natural!" iar sfatul meu este "Informati-va, informati-va, informati-va!"

vineri, 1 aprilie 2011

Alaptarea in familie...

cand Roxana ne-a "dat tema" alaptarea in familie mi s-a parut un subiect foarte interesant mai ales pentru ca niciodata nu am vorbit cu mama sau cu bunica mea despre acest subiect.
Azi am pus mana pe telefon si am sunat-o pe mama sa o intreb cat m-a alaptat.
Am o poveste destul de tragica am fost alaptata aproximativ 3 luni dupa care am fost trecuta pe lapte de vaca. Motivul invocat de mama: "eram tanara, eram stresata, nu avea cine sa ma ajute si mi-au secat sanii, pur si simplu nu am mai avut lapte". Ma gandeam ce actuale sunt spusele mamei si cate mamici de azi invoca motive asemenatoare pentru intarcarea bebelusilor sau trecerea lor pe LP.
De la 4 luni am fost luata de bunica mea si crescuta de ea pana la varsta de 3 ani. Spun luata pentru ca mama locuia la Mangalia iau eu locuiam de toamna pana vara la Hetiur, o localitate care se afla la 10 km de Sighisoara. O vedeam pe mama in vacanta de vara.
Sora mea a fost si ea alaptata cam tot 3-4 luni motivul: "pediatrul ne-a zis sa-i dam milumil, era ceva inovator pe piata atunci (1987) si cu greu am facut ros de el, dupa care nu am mai avut lapte".
Mama mea a fost alaptata si ea cam tot maxim pana la varsta de 5 luni si unchiul meu, fratele memei, tot asa pentru ca bunica mea a inceput munca si i-a trecut pe copii pe lapte de vaca asa a sfatuit-o soacra ei pentru ca "era mai gras", oricum secretia ei scazuse.
Nu stiu aproximativ cati ani a fost alaptata bunica mea insa ea spunea ca mama ei nu a prea avut lapte pentru ca pe vremea aceea "era foamete" mi-a povestit: "mama imi punea intr-o bucata de tifon o bucata de mamaliga cu zahar si sugeam la ea toata ziua".
Mi-as dori ca poveste familiei mele sa se schimbe incepand cu mine, eu am inceput sa o alaptez pe Maria Sofia imediat dupa nastere, la 10 minute, o alaptez exclusiv (are 3 luni jumate) si am de gand sa o alaptez pana la intarcarea naturala.
Doamne ajuta pentru ca uneori ajung cu nervii la limita superioara si-mi vine sa renunt insa ma gandesc la cat de sanatos este pentru ea laptele meu si ca un sacrificiu acum o sa aiba rezultate pentru ea toata viata.

marți, 8 martie 2011

Nastere naturala versus cezariana

Toata lumea m-a intrebat de unde ideea fixa legata de nasterea naturala. De ce am vrut ca fetita mea sa fie nascuta natural, fara interventii medicamentoase.
In timpul cursurilor Lamaze tinute cu Irina si Claudia am aflat foarte multe informatii legate de nasterea naturala.
Azi, in timp ce faceam ordine printe hartiile pe care le-am primit de la cursul Lamaze si intre revistele despre bebelusi pe care le-am primit de la Roxana am gasit o brosura scrisa de Asociatia de educatie prenatala despre naterea naturala.
O sa transcriu aceasta prosura in speranta ca informatia va fi de folos si altor viitoare mamici si ca din ce in ce mai multe mamici iau decizia de a naste natural.
In general se pune intrebarea:

“Nastere naturala sau cezariana?
Este intrebarea pe care ti-ai pus-o probabil curand dupa ce ai ramas insarcinata.
Frica mamei de suferinta, de durerea din timpul travaliului, asociata cu dorinta personalului medical de a controla procesul nasterii si de a se proteja de posibilele acuzatii de malpraxis, conduc inevitabil la impunerea unei conduite medicale pentru nastere.
Astfel, memele accepta in general usor declansarea travaliului inainte ca fatul sa dea semnalul ca e pregatit sa paraseasca uterul, accepta epidurala si/sau cezariana, fiindca nu au suficiente informatii pentru a decide in cunostinta de cauza.
Iata cateva argumente pantru a reflecta putin inainte de a lua decizia modului de nastere sau a utilizarii substantelor medicamentoase in travaliu, decizii care vor afecta pe termen scurt si lung starea de sanatate si comportamentul emotional al copilului tau!
Durerea in travaliu este data in principal de contractiile ritmice si intense ale muschiului uterin si de tractiunea ligamentelor care permit largirea bazinului si coborarea copilului. Daca mamei ii este frica sau are anxietate , in corp se produc hormone de stress si durerea este perceputa mai acut. Daca mama este linistita si are incredere in capacitatea ei naturala de a naste, corpul sau va produce substante care modifica perceptia durerii, denumite endorfine, si hormonal ocitocina (hormonul iubirii). Acestea produc mamei o stare de euforie si forta de a depasi orice obstacol, iar contractile uterine devin mult mai eficiente.
Nasterea naturala este un proces profund fiziologic, care se dsfasoara firesc sub influenta hormonilor naturali, asa cum s-a intamplat pana acum, de mii de ani, de cand exista specia umana. Pentru ca aceste substante sa fie produse in corpul mamei, ea are nevoie de intimidate, de confort, de support, se fie protejata de stimuli externi sau de stress, pe toata perioada travaliului.
Travaliul ajuta corpul mamei sa se adapteze perfect pentru a permite copilului sa vina pe lume. Hormonii secretati in aceasta perioada (ocitocina) influenteaza profund mama si bebelusul in mai multe planuri. Pe de-o parte ajuta bebelusul sa-si croiasca drum prin canalul de nastere spre exterior si pe mama sa ii deschida poarta; pe de alta parte intaresc atasamentul, latura avectiva dintre mama si copil. Aceiasi hormoni faciliteaza alaptarea, cresc capacitatea de a iubi a bebelusului si, mai tarziu in viata, capacitatea lui de a dezvolta relatii stabile, de a avea incredere si respect in propria persoana.
Medicalizarea nasterii prin declansarea artificiala a travaliului, administrarea de substante in perfuzie in scopul accelerarii contractiilor, a epiduralei pentru atenuarea durerii, aduc un stress major mamei si copilului. Se blocheaza astfel semnificativ secretia horminilor naturali, ocitocina si endorfinele, producand consecinte pe termen scurt si lung atat pentru mama, cat si pentru copil: alaptarea este afectata; atasamentul este intarziat si se realizeaza mai greu; functiile bebelusului nu mai sunt sprijinite de unitatea fiziologica mama-copil: sistemul sau imun, hormonal, digestive, respirator, nervos, psihicul sau, devin mai vulnerabile.
Cezariana. Este important de subliniat ca, in anumite situatii, cezariana este singura solutie de a naste, pentru a salva viata mamei si a bebelusului.
Problema se pune daca toate cezarienele care se efectueaza sunt cu adevarat necesare sau se adopta numai pentru ca sunt mult mai sigure si commode pentru profesionist si uneori si pentru mama, dar afectandu-l cel mai mult pe copil!
Copilul nascut prin cezariana nu beneficiaza de avantajele nasterii naturale.
Functiile organismului sau sunt inca de la inceput influentate (respiratia, functia sa digestive, capacitatea de a se alimenta cu laptele matern, atasamentul), iar sistemul sau nervos se impregneaza cu substante anestezice, la care ramane sensibil mult timp… Alaptarea copilului nascut prin cezariana este mult mai dificila, ceea ce antreneaza alte predispozitii si riscuri pentru sanatatea (imunitatea) sa si pentru dezvoltarea caracterului si a capacitatii de a iubi.
Chiar daca este greu de corelat modul in care se naste un copil cu profilul sau emotional la varsta adulta, influenta exista…
Nasterea naturala
- Corpul tau este pregatit sa nasca natural;
- Medicul de familie, medical obstetrician, medical neonatolog, moasa sunt obligate sa prezinte viitorilor parinti optiunile de nastere cu indicatiile si riscurile fiecaruia dintre ele;
- Decizia privind nasterea o puteti lua numai voi, viitorii parinti, dupa ce ati fost informati de personalul medical despre indicatiile si riscurile fiecarui mod de nastere si conditiile specifice in care vine pe lume copilul vostru;
- Nici un profesionist din sanatate nu poate conditiona, impune sau constrange prin intimidare sau alte mijloace la alegerea unui anumit mod de nastere: ar fi o incalcare grava a dreptului femeii care naste;
- Daca nu exista cauze obiective care sa te impiedice sa nasti natural, pregatirea ta poate incepe imediat dup ace ai aflat ca ai ramas gravida:
o exista cursuri pentru pregatirea travaliului si a nasterii; chiar daca nu vei putea naste natural, din cause obiective, poti beneficia de exercitiile invatate atat in sarcina cat si mai tarziu;
o exista exercitii pe care le poti face si singura, cum sunt exercitiile Kegel de intarire a musculaturii perineale, gimnastica si exercitii de respiratie;
o poti invata tehnici de (auto)masaj, de relaxare tehnici simple de control a durerii, care sa-ti permita pregatirea unui travaliu de succes;
o poti solicita personalului medical prezenta la natere, alaturi de tine, a unei persone de incredere, fie tatal copilului, fie alta persoana apropiata; exista spitale unde sunt conditii favorabile unui insotitor la nastere.
Definitia nasterii naturale
Naterea naturala este modalitatea de nastere fara interventie medicala sau cu interventiea minima; mama poate practica relaxarea si exercitiile de respiratie pentru controlul direrii si facilitarea travaliului; naterea naturala este considerate cea mai sigura si fara riscuri pentru copil.
Avantajele nasterii naturale
- este fiziologica;
- nu este necesara decat cel mult prezenta unei moase;
- nu adduce cheltuieli suplimentare familiei, spitalului, societatii;
- permite o recuperare rapida a mamei dupa nastere;
- ofera bebelusului cele mei firesti conditii de dezvoltare fizica su psihica, imediat si pe parcursul vietii, consolidandu-i sanatatea;
- permite contactul mama copil si alaptarea imediat dupa nastere, facilitand atasamentul;
- este bazata pe dovezi: cercetari stiintifice si proba timpului arata ca este modul optim de a adduce pe lume un copil!

Nu uita: decizia modului de a naste iti apartine!”

(Asociatia de Educatie Prenatala din Romania despre NASTEREA NATURALA Benefica pentru mama si bebelus).

Sper, asa cum spuneam si la inceput, ca aceste informatii sa fie utile cat mai multor viitori parinti in decizia pe care o vor lua legata de venire pe lume a celui mai de pret lucru din viata, copilul lor.

duminică, 23 ianuarie 2011

Nasterea Mariei Sofia

Cel mai important eveniment al anului 2010 pentru noi este nasterea fetitei noastre, Maria sofia, asa ca dupa experienta nasterii m-am hotarat sa impartasesc cu toti cei care ma citesc aceasta experienta care pentru mine a fost dintre cele mai minunate.
Mi-a luat ceva timp sa-mi pun gandurile in ordine si sa impartasesc experienta minunata prin care am trecut la nasterea fetitei mele.
O sa mentionez inca de la inceput ca am optat pentru o nastere naturala 100% am lasat natura sa-si faca treaba.
Poate va intrebati de ce nastere naturala in tehnologia medicamentelor care “iti iau durerea cu mana”? Am ales nasterea natural pentru ca a fost cea mai buna optiune pentru mine si fetita mea.
Inainte de a ma decide asupra modului in care mi-am dorit sa nasc am analizat toate optiunile si m-am informat asupra lor. Rezultatul fiind unul neasteptat de placut.
In saptamana 18 de sarcina mi s-a spus prima data ca nu o sa pot naste si ca o sa fiu nevoita sa ma operez de catre un medic de la Maternitatea Caritas din Bucuresti, explicatia: “sunteti prea mica in bazin si in plus aveti DPN (data probabilei nasteri) de Craciun, "cine credeti ca vine sa stea dupa dumneavoastra cu sarmaua in gat, programam cezariana inainte de Craciun si toata lumea e multumita”. Cand am vazut atitudinea de “medic de prima mana” am renuntat la serviciile sale.
Am cautat foarte mult pe la toate maternitatile din Bucuresti un medic care sa fie de acord sa ma asiste la o nastere naturala fara rezultat insa…totusi intr-un final am gasit prin intermediul Irinei Popescu (instructructor Lamaze si doula) la Polizu pe cineva care cel putin teoretic ar fi fost dispus sa ma asiste la o nastere naturala.
Peste tot insa auzeam, de la cunostinte, prietene, cumnata mea care este consultant La Leche League, despre maternitatea Isis din Constanta si despre faptul ca acolo este un medic (Dr Zaher) care trece peste orice prejudecata si care le ajuta pe mamici sa-si indeplineasca dorintele in ceea ce priveste nasterea.
In septembrie am ajuns la Constanta in concediu si am hotarat sa mergem sa vedem cum este clinica, eu sincer m-am indragostit la prima vedere de aces loc si mai ales de oamenii cu care am intrat in contact de la receptie pana la Sorina si Ana Maria care au tinut pentru vizitatori in acea zi un curs demonstrativ Lamaze. Acela a fost momentul in care decizia de a naste la Isis Constanta a fost luata.
Mi-am urmarit sarcina in continuare la Bucuresti, consultandu-ma telefonic asupra diverselor tratamente cu Dr Zaher si pe 3 decembrie la 36 de saptamani am fost la control pentru prima data in Constanta.
Ce am facut in timpul sarcinii pentru a face posibila nasterea fetitei mele.
O sa iau totul pe saptamani de sarcina si o sa va spun ca, in primul rand m-am comportat in timpul sarcinii ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, am mers pe bicicleta pana prin saptamana 20 si ceva am urcat din Busteni la cabana Diham in saptamana 34, am mers foarte mult pe jos (in ziua de 1 decembrie/saptamana 35 de sarcina am mers pe jos din Drumul Taberei pana in Militari pe un ger de sub zero grade), am facut poze catarata pe stabilopozi in Mangalia inainte cu 2 zile de nastre.
Incepand cu saptamana 30 am inceput cursul Lamaze cu Irina Popescu la Bucuresti si de aici am primit foarte multe informatii legate de nastere, hormoni care ajuta nasterea, cum poti fi echilibrat in timpul travaliului, cum sa respiri si mai ales mi s-a reconfirmat faptul ca nasterea este un act al mamei nu al medicului ca atare mamele trebuie sa ceara ce vor si medicii sa incerce sa le indeplineasca dorintele pe cat posibil, fara a risca viata lor sau a bebelusilor. Irina mi-a reconfirmat ca Isis este cea mai buna optiune pentru mine si ca la Isis am sansa sa nasc asa cum imi doresc fara sa risc cezariana pentru ca se plictiseste medicul sa asiste un travaliu prea lung.
Incepand cu saptamana 30 de sarcina am inceput masajul perineal ajutata de partener, am facut masaj perineal zilnic, e mai chiuleam cate o data, si exercitii kegel.
Pe ultima suta de metrii spre nastere.
O sa va povestesc in continuare cum au fost ultimele saptamani de sarcina.
Vineri 3 decembrie
Am fost la Isis la control la implinirea a 36 de saptamani. Pe drumul de intoarcere au inceput contractile, aveam contractii cam pa 15 minute si erau dureroase. In aceeasi zi am pierdut si dopul gestational.
Sambata 4 decembrie si duminica 5 decembrie
Am avut in continuare contractii dureroase la intervale cat de cat egale.
Luni 6 decembrie
Am hotarat sa merg la maternitate in Bucuresti, sa vad care este motivul contractiilor. Am fost internata pana marti 7 decembrie si intordusa pe tratament intravenous cu diazepam, au fost cele mai dificile momente din intreaga sarcina si simgurele momente cand am simtit ca nu am control asupra corpului meu fiind foarte ametita din cauza comiferului introdus in perfuzie.
Marti 7 decembrie, am cerut sa fiu externata pe proprie raspundere iar marti seara m-am intors acasa.
Miercuri 8 decembrie am stat cuminte in pat si m-am uitat la TV, nu am avut contractii asa ca joi 9 decembrie mi-am luat ininma in dinti si impreuna cu mama si tatal lui Andrei am plecat sa cumparam lucruri pentru Maria Sofia. La intoarcere din periplul cautarilor au inceput contractiile asa ca l-am sunat pe Andrei pe la ora 16:00, i-am spus ca nasc (aveam contractii din 5 in 5 minute care durau 1 minut si erau instalate de mai mult de 1 h), sa vina repede sa mergem la Constanta.
In drum spre Constanta l-am sunat pe dr. Zaher pentru a-i spune ca ma indrept spre maternitate si ca probabil o sa nasc in seara aceea.
Am ajuns la Constanta, la Isis, acolo toata lumea era informata ca trebuie sa vin, Doamna doctor care era de garda m-a consultat si mi-a spus ca nu am dilatatie, ca inca colul nu s-a sters si m-a internat.
Vineri 10 decembrie am ramas internata in Isis, mi se facea monitorizare a contractiilor de 2 ori pe zi, contractile erau in continuare cam la intervale de 5 sau 10 minute colul insa inca u se stersese.
Sambata 11 decembrie am vorbit cu dr Zaher care mi-a spus ca pot, daca doresc, sa plec in Mangalia la niste rude sis a vin din nou la control luni ca sa vedem cum a evoluat situatia, iar daca lucrurile se precipita sa vin la Isis de urgenta.
Am petrecut sambata, duminica si lunea in Mangalia (nu am dorit sa merg la Isis luni pentru ca starea mea nu se modificase cu nimic, aveam in continuare acelasi tip de contractii, déjà ma obisnuisem cu ele si le intuiam inainte ca ele sa inceapa).
Luni noapte am avut insa contractii mai puternice asa ca marti 14 decembrie m-am prezentat la Isis de aceasta data sigura ca nasc. Toata lumea era distrata, chiar si receptionera si faceam cu totii misto de situatia mea. Atunci mi-am spus ca de data asta chiar o sa nasc, ca eu inapoi la Mangalia nu ma mai intor. Mi-a fost facut un control si mi s-a spus ca am o dilatatie unu dar sa stau linistita internata ca inca nu nasc. Totusi contractile continuau parca mai frecvente si mai dureroase.
Marti noaptea au continuat contractiile de intensitate foarte mare astfel ca toata noaptea m-am plimbat pe coridoarele de la Isis, am urcat si coborat scarile, le-am tinut companie doamnelor infirmiere care erau de serviciu in acea noapte.
Ziua cea mare Miercuri 15 decembrie.
Miercuri dimineata contractile au inceput sa-si piarda din intensitate, au devenit din ce in ce mai rare, aveam chiar sic ate o jumatate de ora in care nu aveam nici o contractie. Am intrat in panica, fara insa a sti ca organismul meu se odihneste pentru pasul final- naterea, am inceput sa plang avand impresia ca o sa mai astept acolo inca o saptamana sau poate doua sa nasc.
Ora 12:00 am fost la monitorizare, intr-adevar contractile erau de intensitate mai mica si mai rare, Doamna doctor care era in garda dupa un control mi-a spus ca am dilatatie doi si crede ca nu ne mai intalnim sambata, cand urma sa intre din nou in garda, pentru ca voi naste in acea zi si voi pleca acasa pana sambata. Am privit-o putin neincrezatoare, asteptam sa nasac deja de sase zile. Totusi vorbele ei mi-au dat putin curaj si rabdare.
Ora 16:00, sunt chemata din nou pentru monitorizare si consult, garda se schimbase si intrase in garda Domnul doctor Moldovan.
M-a consultat vorbind la telefon cu cineva si mi-a spus ca o sa nasc si ca o sa-mi rupa membranele si o sa-mi administreze intravenous oxiton. Am intrat in panica si am inceput sa plang sa-i spun ca eu nu doresc sa mi se rupa membranele artificial si ca in nici un caz nu o sa accept sa-mi fie administrat oxiton. Mi-a rupt totusi artificial membranele timp in care eu ma certam cu una dintre asistentele care doreau sa-mi puna branula (nu intelegeam de ce am nevoie de ea daca eu nu doream nici un medicament intravenos) iar asistenta imi explica ca o sa-mi puna branula “pentru un caz de urgenta”.
Acela a fost momentul in care am avut impresia ca tot castelul se darama si am cerut sa vorbesc cu Liliana si sa-i explic acesteia ca nu o sa accept o medicalizare a nasterii fetitei mele. Mi-a fost explicat ulterior faptul ca fetita mea este foarte mica, ca lichidul este in cantitate destul de mare si ca as fi riscat, daca membranele serupeau natural, prolaps de cordon ombilical. Sincer insa nu stiu cat din aceasta explicatie sa o cred insa am primit aceasta explicatie din parte dr Zaher care nu cred ca este genul de medic care sa induca intentionat travaliu pentru ca nu mai are el rabdare.
Dupa ruperea mebranelor contractiile ai devenit din ce in ce mai puternice, a fost chemat in sala de travaliu si Andrei care a adus cu el cele doua mingi de travaliu pe care le aveam in camera. Am inceput sa ma plimb in cerc in acea sala, asistentele ma intrebau ce muzica doresc sa ascul, daca muzica pe care su pus-o la boxe imi place, insa in acel moment eram in lumea mea, nu auzeam muzica, nu puteam sa ma concentrez pe ceea ce spun ceilalti. Incercam sa ma asez pe mingea de travaliu dar aveam impresia ca este o minge de foc sub fundul meu asa ca imi continuam plimbarea in cerc. Liliana se uita la mine si-i spunea lui Andrei ca este foarte bine, ca am intrat in transa si ca support foarte bine durerea. Andrei state ape scaun langa mine si ma privea, a incercat sa ma tina in brate sa ma ajute insa nu suportam ca nimeni sa ma atinga. Faptul ca Andrei era acolo conta foarte mult, stiam ca pot apela la el daca am nevoie de ceva, iar Liliana era intr-in fel garantul ca nu o sa se intample nimic din ceea ce nu-mi doresc.
Ora 17:00, domnul doctor ma consulta din nou si-i cere asistentei sa-mi faca inca o monitorizare a contractiilor. Nu intelegeam de ce au nevoie de o monitorizare a contractiilor atata timp cat eu simteam ce sunt de intensitate mare si la intervale foarte scurte. Dupa 20 de minute, timpul in care a avut loc monitorizarea si am fost nevoita sa stau intinsa pe masa ginecologica am cerut sa cobor si am inceput sa ma plimb in cerc asa cum facusem si pana atunci.
Dupa cele 20 de minute de monitorizare a urmat un nou control, verdictul dilatatie 4 si concluzia “daca nu se intampla nimic intr-o ora apelam la alte metode, cezariana”, dr doctor Moldovan imi spunea aceste cuvinte in timp ce se indrepta spre iesirea din sala de travaliu. In acel moment m-am gandit ca nu au ei cui sa faca cezariana, ca nu-mi doresc acest lucru si ca nu o sa stau sa “ma taie”. Am ridicat atunci putin tonul si i-am spus ca nu aveam cum sa ma dilat prea mult daca am fost tinuta intinsa pe masa ginecologica pentru o monitorizare care mie mi se parea inutila. Mi-a mai spus de asemenea ca in aproximativ o ora o sa vina si dr Zaher.
Am comtinuat sa ma plimb, sa-mi mangai burtica la fiecare contractie, sa-mi imaginez cum colul meu se dilate si cum copilul coboara. O asistenta de la neonatologie a venit la mine sa ma intrebe cateva date personala: CNP, data nasterii, varsta, i-am facut semn cu mana sa ma lase in pace sis a mearga sa vorbeasca cu Andrei.
La ora 19:10- 19:15 a venit in sala de travaliu si Domnul dr Zaher, m-am simtit foarte usurata era singurul medic in care aveam pe deplin incredere si mai ales scapasem de medicul care mi-a pomenit de cezariana. La consult s-a dovedit ca am dilatatie maxima, a fost umpluta cada cu apa, am intrat in apa si am inceput sa imping.
La inceput am fost foarte neindemanatica in privinta impinsului, chiar daca facusem inainte exercitii atat la cursurile Lamaze cat si acasa nu reuyseam sa imping eficient, mi se parea ca alunec in cada si ca nu ma pot sustine in pozitia pentru a impinge. Foarte serios domnul doctor mi-a spus ca mai am zece minute sa “scot copilul ca sa nu apara probleme” m-am concentrate si dupa trei incercari nereusite, iesea jumate de cap, nu sustineam contractia si se retragea, am reusit sa nasc. In tot ascest timp doctoral imi facea masaj perineal ca sa nu ma rup.
Momentul in care s-a nascut Maria Sofia a fost eliberator pentru mine, s-a nascut la ora 19:35. A fost lasata putin sub apa, mi-a fost pusa pe piept cu cordonul inca pulsand – cordonul a fost taiat doar dup ace nu a mai pulsat de catre Andrei– era alba si avea pielea ca de musama, eu eram extaziata ca-mi tin copilul in brate, am inceput sa o mangai initial pe state, doamna Teodora Bucur, medical neonatology de garda, mi-a spus sa o frec pe spate, fetitza a scancit putin, am crezut ca este deajuns insa toata lumea spunea “freac-o, freac-o”, am intrat in panica si i-am cerut ajutorul Lilianei care a inceput sa faca niste manevre pentru a-si reveni. Nu am inteles gravitatea situatie decat a doua zi cand mi-a spus medicalul neonatolog ca daca era dupa ea ar fi luat-o din primul moment de pe pieptul meu. Nu am vazut in momentul contactului piele pe piele nici faptul ca fetita avea o bosa foarte mare, am observat abia in camera, iar pana a doua zi bosa se retrasese.
Maria Sofia a fost luata intr-un final de neonatologie, a fost aspirata si imbracata si la aproximativ 10 – 15 minute mi-a fost adusa, am pus-o la san si a inceput sa suga. Din acel moment nu m-am mai despartit nici macar cinci minute de ea, am plecat impreuna in camera si apoi acasa dupa doua zile.
Mie mi-a fost facut un control ginecologic final, control la care toata lumea era impresionata ce poate face masajul perineal, nu ma rupsesem, avea perineul intact, la fel si uterul.
In discutia finala i-am spus domnului doctor care imi spusese ca-mi face cezariana ca nu ar fi avut cui si ca eu cred ca lui ii place sa faca cezariene, toata aceasta dicutie pe un ton putin glumet dar cu toata sinceritatea posibila. Mi-a fost explicat insa ca mi s-a pomenit de cezariana tocmai pentru a ma ambitiona (dragut as spune).

Aceasta este povestea mea a Mariei Sofia si a lui tati Andrei.