marți, 16 septembrie 2014

Intelegerea metodei pentru ajutarea copilului sa se dezvolte...

Inca de cand eram insarcinata am inceput sa ma informez in legatura cu sarcina, nasterea si dupa ce am nascut cu modul in care as putea sa imi cresc copilul cat mai natural, sanatos si benefic pentru Mariuca.
Am explorat de-a lungul timpului mai multe metode, sisteme educationale in cautarea unuia cat mai potrivit pentru fetita mea. Am citit o biblioteca intreaga de carti de parenting pentru a gasi o metoda care sa i se potriveasca Mariei.
Oricat de multa teorie am citit tot instinctul a fost cel care m-a ghidat tot timpul in a-mi creste copilul. Am alaptat-o pe Maria atat cat ea a dorit, i-am oferit toata dragostea si increderea, independenta de care a avut nevoie.
Sunt convinsa insa ca sunt foarte multi partinti care, citind foarte mult si vazand ca unele teorii de bat cap in cap, ajung sa nu mai auda vocea lor interna si nu-si mai urmeaza instinctul. Din pacate in acest moment aplecam urechea la ce spun cei din jurul nostru: mama, bunica sau prietenele din parc in legatura cu cresterea copilului NOSTRU pentru ca "asa au facut ele si uite cat de bine este".
O sa incerc in aceasta postare sa pun pe tapet mai multe metode de educatie care sa ii ajute pe parinti sa descopere potentialul enorm al copiilor pe care ii au si sa le ofere o directie in acest sens.
Educatia prin joc (Playful Parenting)
Pentru mine cartea lui Larry Cohen, Retete de jocuri, a fost o adevarata revelatie iar Otilia Mantelers a fost omul minunat care mi-a clarificat totul.
L. Cohen in cartea sa explica parintilor cum sa se joace cu copiii in asa fel incat acestia sa treaca peste anumite probleme, traume sau incercari (inceperea gradinitei de exemplu), sa le creeze copiilor incredere in fortele proprii si in parintii lor.
Primele jocuri cu copiii pot incepe inca de la varsta de 6 luni sau chiar mai devreme iar cel mai indicat este jocul "cucu bau", joc care le ofera copiilor incredere ca mama sau tata dispar insa se vor intoarce. Este un joc care poate fi continuat oricat si transformat o data ce copilul creste in "jocul de-a eu plec" (copilul), astfel incat copilul  sa scoata trauma plecarii persoanelor dragi de langa el si sa exerseze separarea dintr-o alta perspectiva.
Este o medoda care poate fi folosit pana in jurul vasrtei de 12-14 ani chiar si care are rezultate minunate.
Eu folosesc zi de zi cu copilul meu aceasta metoda. Am folosit-o cand Maria a inceput gradinita (1 an si 10 luni), cand am pregatit-o pentru vizitele la medic sau cand trecea prin punctul maxim de al anxiei de separare.
Asadar aceasta metoda combinata cu altele poate da rezultate foarte bune.
Pedagogia Waldorf
Este o pedagogie bazata pe metode antroposofice intemeiata in 1919 de Rudolf Steiner.
Conceptia pedagogica a scoli Waldorf sustine ca numai printr-o predare corespunzatoare necesitatilor interioare ale fiecarei varste se poate ajunge la o dezvoltare a omului in sensul libertatii, motiv pentru care a fost numita "educatie pentru libertate". Aceasta educatie ofera pregatirea necesara in vederea dobandirii unei gandiri independente o data cu maturitatea.
In pedagogia Waldorf o importanta deosebita este acordata ritmului si cadentei, ciclicitatii elementelor. Copii sunt indrumati spre dragostea pentru natura si respectul pentru acesta.
Am utilizat si eu anumite tehnici din aceasta metoda cu Mariuca mea care astfel a devenit foarte sensibila la tot ceea ce inseamna lumea inconjuratoare (animale, plante, oameni si sufletul acestora)
Pedagogia Montessori
Eu, asa cum o parte dintre cei care ma citesc stiu, sunt pedagog montessori pentru grupa de varsta 0-3 ani asadar pentru mine este mult mai usor sa vorbesc despre aceasta pedagogie si in consecinta sa declar ca este cea mai apropiata de sufletul meu.
Medagogia Montessori a fost intemeiata de Maria Montessori medic si pedagog in 1920 si dezvoltata continuu.
Educatia Montessori urmareste un scop ambitios: sa ajute la dezvoltarea copilului într-o fiinta umana adulta completa, confortabila cu sine, cu societatea si cu umanitatea in ansamblul ei.
Educatia Montessori incepe cu intelegerea ca rolul adultului este de a ajuta la descatusarea puterilor de dezvoltare existente din nastere, si chiar din perioada intrauterina.
Copilul, din cele mai timpurii momente ale vietii, detine energii constructive care ii ghideaza formarea mintii si coordonarea corpului. Abordarea Montessori a fost dezvoltata fara idei preconcepute privind modalitatea cea mai buna de a ajuta copilul in dezvoltarea s-a naturala ca adult. De fapt, ideile-cheie Montessori s-au nascut din observarea copiilor in diferite culturi si in multe tari.
Chiar si in acest moment esenta pedagogiei montessori este observarea copilului astfel incat sa i se poata oferi instrumentele de care are nevoie pentru etapa sa de dezvoltare si pentru a-l ajuta sa "faca singur".
In pedagogia Montessori este relevat faptul ca exista patru mari planuri de dezvoltare (intre 0 si 24 ani).
1. Planul 0-6 ani care este impartit la randul sau in 0-3 ani ("creatorul inconstient", "embriomul psihic") si 3-6 ani ("muncitor constient").
0-3 ani 
In perioada 0-3 ani copiii invata prin intermediul simturilor si din acest motiv Maria Montessori numeste copiii de 0 – 3 ani exploratori senzoriali. Insa ceea ce ei vor explora trebuie sa aiba o baza reala pentru ca ei nu pot distinge intre realitate si fictiune la aceasta varsta. In acest plan copiii se autoconstruiesc in persoana care vor deveni, isi formeaza constructia personala. In aceasta etapa ei construies tot ceea ce este specific fiintei umane din cadrul societatii si culturii din care provin.
O alta caracteristica foarte importanta a acestui plan de dezvoltare este faptul ca toti copiii detin ceea ce numim minte absorbanta. In aceasta perioada creierul nu are o limita, o structura formala, toate circumvolutiunile sunt deschise sa preia experiente si informatii iar in timpul acestei preluari se creeaza campuri neuronale care mai tarziu se pot uni intre ele o data cu largirea cunoasterii. Aceasta minte nu are limita asadar poate absorbi orice. Copiii in aceasta perioada au nevoie de repetitie pentru ca mintea lor este deschisa si preia totul.
Un alt element foarte important al acestei minti absorbante este faptul ca ea nu emite judecati si nu poate distinge ceea ce este gresit sau bun. In aceasta perioada copiii cred in cei din jur iar mintea lor preia tot ceea ce este in jur fara discriminare.
3-6 ani
Maria Montessori a observat ca in aceasta etapa mintea absorbanta functioneaza in mod constient, asadar copiii sunt denumiti muncitori constienti. Difenta intre a munci si a crea este foarte mare asadar si diferentele dintre  cele doua stadii, 0 – 3 ani si 3 – 6 ani, sunt mari.
La 3 – 6 ani copiii isi perfectioneaza ceea ce stiu, se rafineaza, se perfectioneaza.
 2. Planul 6-12 ani
In aceasta perioada mintea copiilor se schimba de la tipul de minte absorbata la cel de minte rationala. Pentru ca intreg potentialul acestei minti sa fie revelat este nevoie ca o baza reala, copiii au nevoie de certitudini, fapte.
Din acest moment copiii devin interesati despre legatura dintre fapte si explicatiile faptelor (cum se relationeaza elementele, de unde vin).
Este etapa de inceput a constructiilor sociale, daca in prima etapa copiii sunt centrati numai pe ei pentru a putea sa se autoconstruiasca, in aceasta etapa copiii devin interesati de “noi”, de grup. 
3. Planul 12 - 18 ani
Maria Montessori il numeste perioada nou nascutului social. Copiii incep sa se intrebe cine sunt ei, unde le este locul in lume, cuvinte cheie pentru aceasta etapa.
In aceasta prioada copiii isi cauta locul in societate si desi mintea rationala este foarte stabila peste ea vin hormonii durerilor adolescentine care pot aduce un anumit dezechilibru. De asemenea acum se va naste viitorul adult.
In aceasta perioada copiii au nevoie de limite clare uneori chiar ei cerandu-le direct sau indirect.
O alta caracteristica a copiilor in aceasta perioada este faptul ca uneori copiii pot deveni razboinici, nervosi iar adultii au uneori obiceiul de a-i abandona lucru foarte daunator pentru copii.
4. Planul 18-24 ani
Punctul central in acesta etapa este serviciul pentru societate si in folosul ei. Este asadar perioada voluntariatului, perioada in care copiii doresc sa faca ceva pentru societate, pentru umanitate. In aceasta etapa copiii vor sa faca lumea mai buna si in care ordinea externa este restabilita. Acestia vor fi copiii care pot lua propriile decizii de viata care ii efecteaza pe ei si pe ceilalti, deciziile nu mai sunt limitate la propria persoana.
O importanta deosebita in pedagogia Montessori este oferita mediului pregatit. Acesta trebuie sa ofere copilului dezvoltarea la potential maxim. Acest mediu trebuie pregatit in functie de etapele senzitive ale copilului, iar aceate etape pot fi observate foarte usor de catre adult daca acesta cunoaste normalitatea naturala de dezvoltare a copilului.
Din pacate insa adultii creaza o serie de bariere de mediu care nu le dau posibilitatea copiilor sa se dezvolte. Spre exemplu foarte multi parinti utilizeaza patuturi cu zabrele pentru somnul copiilor acestea impiedicandu-i sa isi creeze o independenta functionala in ceea ce priveste somnul, copiii nu mai pot dormi cand le este somn (sa mearga singuri la ei in pat) sau sa se trezeasca si sa exploreze mediul cand doresc.
Un alt element foarte important, conform pedagogiei Montessori, este miscarea cu scop. Copilul trebuie sa fie lasat sa se miste pentru a se dezvolta.
Din pacate in zilele noastre acesta miscare este impiedicata de catre adulti care pentru a oferi o falsa siguranta copiilor si pentru a-si usura munca pun aceleasi bariere de mediu despre care vorbeam anterior.
Asadar scarile nu mai pot fi explorate pentru ca au o portita "de siguranta", mediul din camera nu mai poate fi explorat pentru ca copiii sunt pusi in premergatoare, balansoare sau patuturi, si exemplele pot continua.
Ceea ce Pedagogia Montessori aduce in lumina este faptul ca potentialul copiilor este imens iar dezvoltarea lor depinde foarte mult de mediu care trebuie creeat in asa fel incat copiii sa fie ajutati.
Copiii detin ceea ce numim cei 3 + (tendinte umane, perioade senzitive, minte absorbanta + cei peste 100 de miliarde ne neuroni). Asadar potentialul lor este acelasi.
 ------------Voi incerca ca in urmatoarele mele postari sa dezvolt acesti 3 + in asa fel incat cei interesati sa poata intelege importanta lor.-------------------
Aceasta abordare, asa cum am mai spus, imi este tare draga si inca de cand Maria s-a nascut, la inceput instinctiv, si dupa vazand ca instinctul meu merge mana in mana cu teoria acestei metode, am utilizat-o. I-am oferit fetitei mele posibilitatea de a face singura, am ajutat-o in ai pune la dispozitie mijloacele pentru acesta.
In randurile anterioare am incercat sa punctez lucrurile care mi s-au parut cele mai relevante din punctul meu de vedere in teoriile despre care am vorbit si de asemenea elementele pe care eu ca mama le-am utilizat in educarea si dezvoltarea copilului meu.

marți, 27 mai 2014

Vama copiilor

Stau in Vama la Stuf, locul unde ultimele doua zile si doua nopti m-am simtit acasa, privesc marea si ma gandesc ca de mult timp nu am mai scris pe blog.
Totul s-a schimbat intre timp pentru mine profesional. Am realizat in tot acest timp, de cand nu ne-am mai vazut (pe blog) ca profesional prind contur si ma desavarsesc.
Am inceput cel mai tare curs ed educatie din lume, cursul Montessori pentru 0-3 ani si acesta este pasul pentru intregirea mea ca profesionist in lucrul cu parintii si copii. De acum pot spune ca pot prelua copilul din burtica, ca educator prenatal, sa fiu alaturi de mama si copil cand acesta se naste, ca doula, sa o consiliez pe mamica in alaptare, ca si consilier in alaptare, si sa continui marea arta de creatie, educarea copilului, ca educator montessori.
Dar pentru ca fiecare dintre noi avem nevoie de momentele noastre de deconectare vineri seara am urcat cortul si toate cele necesare si am plecat spre Vama singura sa fiu doar eu cu sufletul meu si marea mea drag. Marea care m-a primit langa ea in cele mai frumoase momente ale mele, nastearea mea, nasterea Mariei mele si nasterea mea ca alt om cand am tinut pentru prima data in brate minunea mea de copil.
Asa arata sambata dimineata cerul Vamii, o Vama care a devenit a copiilor:
Mi-am asezat casa spre mare pentru o simti si auzi si pentru a fi parte din maretia ei.

In aceste doua zile petrecute aici am inteles de ce acum ceva ani cei de la Vama Veche cantau despre omul plajei, omul care nu-si mai doreste sa plece din Vama si chiar am intalnit aici acel om. il cheama Tigaita.

Am observat insa ca Vama a devenit intre timp a copiilor. Tinerii care acum zece ani veneau aici in Vama sa se simta liberi vin acum cu copiii care sunt crescuti in acest spirit al libertatii si al uniunii cu natura.


 Simt spiritul acela de libertate care ma face sa imi iau zborul, care ma determina sa merg mai departe si mai departe. Simt cum aceasta generatie va fi cea care va renaste Vama asa cum era ea odinioara. Acesti copii care desi au cativa ani nu stiu ce este frica, neincredere, "sa iti fie rusine", cei crescuti cu scutece textile, nascuti natural si alaptati pana la varsta auto intarcarii. Acesti viitori adulti vor sti cum sa reconstruiasca spiritul Vamii.
Au fost doua zile exceptionale in care am intalnit prieteni si necunoscuti cu care m-am imprietenit, oameni de caracter.



Am facut poze exceptionale si baie in mare la rasarit.




Am explorat si redescoperit cu alti ochi o zona din Vama, am ras si am simtit cum viata poate fi traita ca si cum ai fi pe o insula pustie ca un pasager naufragiat.



Am simtit ca zbor chiar daca nu am facut-o cu adevarat. M-am incarcat energetic pentru inca un timp de stat in Bucuresti.
Am plecat din Vama cu un sentiment ca acolo ar trebui sa stau mai mult si cu regretul ca in aceasta experienta nu am putut sa fiu alaturi de zana mea, fetita mea minunata de 3 ani si un pic care anul trecut a fost cu mine in Vama si a simtit tot ceea ce am simtit si eu. Care fugea pe plaja la cinci dimineata si striga "Mama unde este rasaritul?"

Azi de dimineata am reintrat in febra aglomeratiei din Bucuresti, cu cozi interminabile la semafoare.
Am ajuns insa la copiii mei dragi de la gradi care au reusit sa imi pastreze spiritul Vamii in suflet.
Nu este rau ca din cand in cand sa ne dam voie sa traim experientele asa cum vin ele, sa avem incredere in instrinct chiar daca ratiunea ne spune "fugi". 

In Vama totul este posibil!

vineri, 14 februarie 2014

La zi de Valentine's

Nu-mi mai amintesc de cand nu am mai "sarbatorit" a lui Valentin zi. S-a intamplat asta nu pentru ca in toti acesti ani nu as fi fost indragostita ci pentru ca mi se pare ca oamenii in acesta zi isi amintesc SUBIT ca ar trebui sa ii arate celor de langa ei ca ii iubesc.
Am invatat insa, de cand sunt mama, ca iubirea adevarata se arata zi de zi, am invatat asta de la un ghemotoc de om care imi insenineaza fiecare zi. Am simtit pe pielea mea ce inseamna iubire neconditionata. Iubirea care nu cere nimic pentru a se darui, iubirea care vine fie ca vrei fie ca nu vrei.
Aseara purtam o dicutie "de adulti" cu Mariuca. O intrebam ce are de gand sa faca maine pentru ca este Valentine's day. Ma intreaba ce este asta si ii spun povestea celor doi intragostiti bla bla...Si ea: "dar oamenii se pot iubi si daca nu au o zi speciala, eu te iubesc in fiecare zi ca de Valentine's". Ce dovada mai mare de iubire pot primi de ziua indragostitilor?
Nu spun ca nu mi-ar fi placut sa ma trezesc de dimineata in aburi de cafea proaspata si cu un trandafir galben cu margine rosie pe noptiera. Mi-ar fi placut sa ma trezesc sarutata de un domn, care daca s-ar putea sa fie si chipes, mai bine. Un domn care sa ma rasfete si sa imi faca micul dejun. Sufletul meu insa s-a umplut azi dimineata cand Maria s-a trezit prima si a inceput sa imi cante la ureche: "Scoala-te, scoala-te puturosule", dupa care tot ea "mami acum tre' sa zici: nu ma scol, nu ma scol, ca mi-e tare somn". Dupa care ne-am tavalit putin prin pat si ne-am juganit, am coborat din pat si ne-am continuat rutina.
Ieri si alaltaieri am fost in semi depresie, simteam ca in jurul meu totul se darama si nimic nu se mai recladeste. Seara insa cand ma intalneam cu zana, nu printesa...ca ele nu au puteri, primeam toata energia pozitiva de care aveam nevoie si ca printr-o minune deveneam vesela.
Nu este usor sa fii parinte separat, nu e usor sa incerci sa echilibrezi energia feminina cu cea masculina de care fetita mea are nevoie pentru o dezvoltare arminioasa. Incerc insa sa ii dau cel mai bun exemplu in acest sens si sa poata lua de la mine si de la tatal ei ceea ce crede ea ca are nevoie.
Aceasta de sus sunt eu, Codruta, mama Mariei. Cea care este fericita si implinita pentru ca are un copil minunat, un exmplu de fericire, iubire si daruire totala.
Insa mai exista o Codruta, femeia din mine care inca se simte trista, suparata, ranita, abandonata. Nu isi gaseste reperele pentru a se aduna din cenusa phoenix-ului propriu. Codruta care are ca exemplu doar pe ea insasi, cea care a murit si a inviat de mii si mii de ori.
Si cum azi peste tot se vorbeste despre dragoste, indragosteala si lucruri de'astea de "corasone", mai mult decat oricand parca ranile din sufletul femeii Codruta sunt mai puternice si mai dureroase.
Ma simt parca prinsa in caruselul propriei mele vieti, un carusel care se invarte cu o viteza ametitoare. Am insa doua variante: sa cobor din mers, cu riscurile de rigoare asumate sau sa raman acolo pana cand acest blestemat de carusel se va opri.
Uneori ma privesc in oglinda si imi spus: "te iubesc, te iubesc mai mult decat as putea crede" insa in alte zile, blestemata de oglinda parca imi arata altceva si imi vine sa o sparg. Imi arata parca chipul unei alte femei...una trista si cu moralul mai jos decat nivelul marii.
Concluzie...ca mama sunt cea mai fericita indragostita de pe Pamant si Luna si toate planetele, ca femeie sunt o vestnic indragostita de DRAGOSTE si DEGEABA.