Cum "dormim" noi...cu tata in gura

Pentru ca de mult timp nu am mai scris ceva iar prietenii, vezi Maria C.G., imi spun ca intra zilnic la mine pe blog si ni9mic m-am hotarat sa sriu cateva cuvinte legate de alaptarea Mariei si de marea provocare prin care trecem impreuna.
Maria este un copil alaptat iar maicilile "alaptatoare", cum imi place mie sa le zic stiu despre ce vorbesc, un copil alaptat la cerere indiferent de ora, gradele de afara sau publicul prezent la locul "crimei".
probabil ca multe dintrev mamicile care pe parcursul alaptarii au ramasd fara lapte au renuntat la alaptare initial seara, pentru ca un mit nefondat spune ca daca copilul este satul dorme mai bine,iar mai apoi noaptea pentru ca au aflat de la cei mai in varsta si mai "intelepti" ca daca atunci cand copilul se trezeste sa manace san noaptea daca ii dai apa dupa cateva nopti n-o sa se mai trezeasca. Adevarat copilul nu o sa se mai trezeasca noaptea daca atunci cand se trezeste bea apa dar o sa inteleaga probabil ca mama lui nu mai este disponibila pentru el si probabil o sa se aleaga cu o mica, sau mai mare frustrare. Adevarul este ca astfel de practici determina cu siguranta scaderea cantitatii de lapte matern si implicit cresterea cantitatii de substituenti ai acestuia.
Noi, eu si Mariuca, de trezim sa papam noaptea de cate ori este nevoie, de fapt ea se trezeste iar eu ii introduc, ca sa nu zoc, bag, tata in gura si imi continui somnul.Inainte sa nasc am aflat despre hormonul somnului, relaxina, care se secreta atunci cand alaptezi, atunci cand copilul suge, am simtit efectul lui pe pielea mea in cele 11 luni de alaptare nocturna.
N-o sa fiu ipocrita si nu o sa spun ca este floare la ureche sa te trezesti, de la un moment dat nu mai ti numaratoarea dimineata, ca sa alaptezi, insa cel mai minunat sentiment, dupa el in care pentru prima data iti ti copilul la piept, este cel cand il alaptezi, cand te priveste cu ochii aia mari si albastrii si cand parca iti multumeste ca esti acolo langa el pentru ai oferii ceea ce nimeni nu-i poate oferii latele matern. este cel mai minunat sentiment cand cu o mana scrii la calculator si in cealalta sprijini capul copilului tau care suge stand in sling.
De multe ori, atunci cand Maria se trezeste de enspe ori noaptea sa suga, ma intreb ce se intampla imi dau seama ulterior ca i-a mai aparut un dinte, ca a avut o zi agitata (am fost intr-un loc in care era multa lume, a fost multa lume in vizita), invata sa mearga de-a busile sau sa faca cativa pasi pe langa canapea si asta este un stres pentru ea ziua, are febra sau pur si simplu simte nevoia sa fie mai mult langa mami. Copiii au nevoie de afectiune, iar eu am decis sa-i ofer afectiune Mariei nu numai ziua ci si noaptea.
Am realizat ca de multe ori ea nu suge de foame ci doreste sa suga pentru a se putea linisti si pentru a putea sa readoarma noaptea.
Probabil ca asteptati partea horor a povestii, ei bine si la noi au fost nopti horor, daca le pot spune asa, nopti in care Maria nu dorea sa doarma decat cu sanul in gura, nopti in care se trezea urland daca simtea ca ii scot sanul din gura, insa mi-am dat seama ca aceste nopti au fost precedate de zile in care Mariuca a avut anumite evolutii motorii sau psihice.
Chiar daca alaptarea nu este floare la ureche si chiar daca noaptea atunci cand alaptezi nu mai este ce a fost inainte acum nu cred ca as putea sa mai traiesc fara asta, iar in noptile in care Maria nu se trezeste sa suga, sau se trezeste o singura daca eu ma trezesc si ma intreb de ce, asa ca oricum nu dorm. Mi-am dezvoltat un ceas biologic care cam la un interval orar egal face tic tac zi si noapte pentru fetita mea.
Doresc cat mai multor mamici sa treaca prin aceasta experianta, cea a alaptarii, pentru a vedea cum este ca zi de zi sa realizezi ca cineva te apreciaza, iti multumeste si are nevoie de tine, cum poti astfel sa vezi diferit sensul vietii tale.
Cand cineva, inainte sa fiu mama, imi spunea ca atunci cand ai un copil totul se schimba nu am inteles foarte bine, credeam ca se schimba pentru ca nu mai poti sa pierzi noptile prin cluburi la karaoke cu prietenii, am inteles apoi ca totul s-a schimbat in mine, totul s-a schimbat cu sentimentele mele si cu prioritatile mele.