duminică, 7 august 2016

Povestea de alaptare a Alexandrei si a lui Andu

La provocarea Saptamanii Mondiale a Alaptarii 2016 a raspuns si Alexandra, mama tare mandra a unui baiat de 3 luni.

"Bună ziua mă numesc Alexandra și am 31 de ani.

Acum 3 luni s-a nascut fiul meu Marius Alexandru. După un travaliu destul de lung și greu mii s-a făcut cezariană de urgență. Totul a mers bine si a venit pe lume puișorul meu cu 3, 570 kg și 56 cm. Asta se intampla la 23:45 sâmbăta . Am avut norocul să fiu mosita de prietena mea draga Codruța Brustur.
În seara in care am născut nu mi-am văzut copilul fiind anesteziata complet. In dimineața următoare la ora 6 dimineata l-au adus la alaptat (eu fiind în terapie intensiva). Nu pot descrie sentimentul care l-am avut in momentul în care s-a atașat de san. A mâncat binișor și au venit și l-au luat. Toată ziua așteptam cu sufletul la gura sa îl aducă inapoi , din 3 în 3 ore. Odata în salon l-au lasat cu mine și în momentul acela am realizat că vreau sa il alaptez exclusiv, indiferent de durerea care o aveam cand sugea, răni și alte obstacole. Odata ajunsi acasă am continuat alaptatul la cerere. Rudele si cunoștințele imi spuneau sa introduc si laptele praf ca supliment. Ei spuneau ca laptele meu nu este suficient. Am refuzat aceste propuneri și am continuat cu ceea ce credeam eu că e bine. Mulțumesc Codrutei pentru că a insistat sa alaptez și mi-aș dori ca toate femeile care nasc sa aibe o Codruța langa ele. E pacat că de multe ori nu suntem bine informare din maternitate și că multe mame renunță la alaptat din cauza aceasta. Laptele matern este cel mai important pentru cel mic. Nu numai ca hrană ci și ca liniștitor.
Suzeta?? Chhhh...fui caca , țiți. ..mmmm bun bun.
Acum fiu meu are 3 luni și cântărește peste 6kg și jumătate. Deci sa nu vină nimeni să îmi spună că laptele matern nu este de ajuns și ca este nevoie de supliment.
P.s: Alăptați-va copiii ca doar o data in viața se intalnesc cu aceasta hrană și sunt momente care nu se pot inlocui cu biberonul. Fara apă , ceai și tot felul de minuni , laptele ține de foame , sete și liniștește."
Alexandra, 31 ani si Marius Alexandru (Andu), 3 luni



sâmbătă, 6 august 2016

Povestea de alaptare a Elizei si a lui Razvan (2016)

Dupa 3 ani Eliza face o aducere la zi a povestii de alaptare a fiului ei Razvan, tot ca o provocare in Saptamana Mondiala a Alaptarii 2016.
"Alaptarea de dupa perioada mai dificila de inceput, mi-o aduc aminte acum ca o perioada "de puf" :)) asta e primul feelling care mi-a venit in momentul asta. A fost ceva pe care nu-l pot exprima in cuvinte. O perioada in care ma topeam efectiv de dragul lui cand se uita la mine in timp ce sugea si eventual morfolea si din manute in timpul asta.
Pana la un an alaptarea a fost baza, mancarurile solide erau mai mult pe post de aperitive. Dupa un an a inceput o perioada mai ciudata. De fiecare data cand incercam sa ma asez pe covor langa el sa ne jucam impreuna cu ceva el lasa tot si venea sa suga. Acelasi lucru se intampla si daca ma asezam in canapea. Si statea... Statea o ora lejer. Incercam sa ii atrag atentia cu cate ceva dar fara succes. Pe la un an si doua luni am apelat la o strategie pentru ca deja o luam pe campii: ziua nu ma mai asezam deloc :)) decat cand dormea. Si am tinut-o asa cateva luni de zile. El nu comenta ca, presupun eu, uita sau gasea altceva mai important de facut. Nu tragea de mine sa suga, efectiv nu "aducea vorba" despre asta. Singurele dati cand mai sugea erau la somnul de dupamasa si seara si evident la trezire. Noaptea se trezea de multe ori dar ma obisnuisem cu asta si daca ma intreba dimineata cineva de cate ori a supt nu stiam sa-i spun pentru ca nici eu nu-mi aduceam aminte.
Pe la 1 an jumate a venit din nou o perioada mai dificila in care statea ff mult si sugea, nu mai adormea profund cat sa ma pot ridica de langa el sa fac si altceva, fata mai mare cerea atentie la modul: "nici macar cand doarme nu reusim sa stam doar noi doua ca stai tot langa el" samd...
Atunci am inceput intarcarea completa. Am ajuns la concluzia ca si eu si fata sufeream destul de mult pe tema asta si ca venise momentul.
Intarcarea a fost ceva de genul: il culcam in meitai (era obisnuit cu el de ceva timp si era ca un somnifer pentru el 🙂 ) Puneam muzica si ne bataiam prin camera pana adormea. Am facut treaba asta la fel si seara si dupamasa. Mai grav era dimineata cand se trezea la 6 pentru repriza de supt. Atunci ma ridicam si eu din pat si ne incepeam ziua (nu existau weekenduri la el). A fost o perioada mai grea dar, cred eu, a fost singura solutie cat de cat acceptabila ca nici el sa nu sufere (prea tare). Evident ca, intrerupand atat de repede alaptarea, o perioada nu a sa mai atins de iaurturi si alte lactate. Manca in schimb budinci cu branza sau orez cu lapte. Erau singurele si cu astea ma salvam dimineata de la gatit. Acum are momente, dupa ce a vazut multi bebelusi alaptati, cand ma intreaba daca "mai ai laptic" 🙂 Cred ca isi aduce aminte de perioada cand era alaptat tocmai pentru ca vazut mereu de atunci bebelusi sugand.
Aaa si inca o chestie: cand alaptam aveam mereu doua bustiere rosii pe care le schimbam intre ele. La momentul ala ma gandeam ca saracul copil vede numai rosu in fata ochilor atunci cand suge.
Ghici care e culoarea lui preferata acum 😃?
Deci nu pot sa zic ca alaptarea a decurs asa cum ar fi trebuit, am pornit de la inceput cu gandul ca voi alapta mult si bine dar socoteala de acasa nu sa potrivit cu cea din targ. Cu cat trecea timpul, cu atat el statea mai mult la san iar fata mai mare si, implicit, si eu aveam de suferit. Gandind acum, la 2 ani de la intarcare, mi se pare ca a fost cea mai frumoasa perioada a noastra dar gandind obiectiv, imi aduc aminte de niste discutii "heart breaking" avute cu fata si constientizez din nou motivele care au dus la decizia de a intarca.
Am incercat multe variante si cu fata ca sa nu se simta exclusa dar ea se invatase ca, atunci cand dormea el, aveam noi timpul nostru. Sigur nu a fost cea mai fericita solutie dar la timpul ala mi s-a parut cea mai buna. Sunt pro alaptare prelungita, mi-am schimbat mult parerile fata de perioada de dinainte de el, mi se pare "the ultimate" suport pe care il poti da copilului, spre deosebire de fata, pe care am alaptat-o din nestiinta doar pana la 8 luni, el a fost mult mai rezistent la boli si cred ca are mare legatura cu alaptarea.
Nu vad cum un copil de pana la 3-4 ani sa zicem s-ar putea intarca singur...Eu am vazut cum, dupa un an, a inceput sa stea la san muuult mai mult decat inainte, imi aduc aminte ca incercam diverse tertipuri dar nu functiona nimic. Imi mai aduc aminte ca, dupa ce am incheiat complet alaptarea, nu-mi venea sa cred ca ma pot aseza pe un scaun sau intr-o canapea fara sa mai vina la mine sa suga. Deci a fost un caz cu un final nu foarte idilic dar atat cat a durat, cu mintea de acum iti zic ca a fost ceva deosebit..."
Eliza Nichita, mama a 2 copii minunati

vineri, 5 august 2016

Ajutor pentru mame, povestea de alaptare a Elizei Nichita (2012)

In 2012 scriam in Saptamana Internationala a Alaptarii aceasta postare.
Nu stiu exact de ce a ramas nepublicata.
Eliza Nichita scria atunci povestea ei, atunci Razvan avea 7 luni. Sunt curioasa insa cum a evoluat petru ea alaptarea.
In 2012 tema Saptamanii Mondiale a Alaptarii era 
"Sprijinirea alaptarii: Aproape de mame"

In postarea de azi veti putea citi povestea Elizei Nichita care a primit suport din partea Roxanei Dudus, consilier in alaptare La Leche League.
"Sunt mama unui baietel frumusel Razvanel de 7 luni.
Dupa ce m-am chinuit timp de 3 luni jumate cu o supraproductie lactata mi-am luat inima in dinti si, la indemnul lui Ralu' (http://taraluihabarnam.blogspot.com/) i-am scris Roxanei Dudus.
Problema noastra era ca el ar fi vrut sa adoarma la san nu neaparat dupa masa ci si in timpul zilei dar dupa ce sugea de 2-3-4 ori ii vinea laptele valuri valuri si se enerveaza la culme din cauza ca el vroia sa adoarma nu sa manance :). Mi-era frica sa-l mai pun la san. In timp ce mananca, jetul de lapte venea de cel putin 2 ori (am inteles ca se cheama reflex de ejectie). Cand stiam ca ii e foame si il puneam sa manance stateam cu inima cat un purice sa nu se inece (am patit-o de cateva ori si n-a fost deloc usor). Reusisem sa il alaptez culcata langa el si asa mananca un pic mai bine probabil din cauza ca laptele nu mai ajungea cu atata putere.

Cateodata se intampla sa goleasca un san (foarte rar dar se intampla) si dupa 30-45 de min sa vrea sa doarma. Il puneam la sanul gol dar dupa cateva minute ii venea iar valul de lapte. De unde facea ochii mici sa se culce evident ca se punea pe mancat. Daca aveam noroc sa adoarma macar un pic inainte sa vina valul ii scoteam repede sanul din gura dar daca se trezea si il cauta trebuia sa i-l dau inapoi ca altfel strica prietenia cu mine. Si asa intram intr-un cerc vicios. Incepea plansul ca ii venea laptele si tot asa.


Mi-era frica sa nu asocieze mancatul cu o stare de nervi si agitatie maxima (asta pentru ca in timp ce mananca el nu-si putea savura masa pentru ca trebuie sa se concentreze pe inghitit. Daca o data isi iesea din ritm, cu siguranta se ineca)

Rox m-a ajutat enorm. Sfatul ei a fost ca inainte de alaptare sa mulg manual cateva jeturi de lapte ori/si sa pun o compresa rece - dar nu f rece - pe sani sau bebe sa stea cu capul putin lasat pe spate.

Pe langa acestea, m-a indrumat spre cateva linkuri despre supraproductia lactata unde am mai gasit cateva tipsuri. Am pus bebelusul sa suga cat mai mult dintr-un singur san pana cand al doilea era prea plin apoi schimbam. Ajunsesem ca aproape o zi intreaga sa-i dau sa suga numai dintr-un singur san. In 2-3 zile am reusit sa reglez productia de lapte dupa 3 luni jumate de chin.

Imi pare rau doar ca n-am cerut ajutorul mai devreme. Scapam de niste sperieturi groaznice in timp ce bebe se ineca cu laptic...

Al doilea ajutor l-am primit la ultima intalnire LLL cand eram convinsa ca Razvanel avea diaree de vreo luna de zile si spre norocul meu a umplut pampersul chiar atunci. Fetele l-au analizat si au dat verdictul: copilul e doar alaptat si n-are nica :) Din nou zic ca daca intrebam mai devreme scuteam zeci de lei aruncati pe diverse probiotice (date cu mare usurinta de medicul pediatru)"

Ii multumesc Elizei pentru povestea ei.

Maine va fi publicata partea a 2-a din povestea Elizei si a lui Razvan care acum are 3.5 ani.

joi, 4 august 2016

Poveste de mama cu doua fete - Povestea noastra de alaptare

Anul acesta 2016 am lansat mamelor o provocare in legatura cu povestea lor de alaptare si tema Saptamanii Mondiale a Alaptarii care are ca tema Dezvoltarea Durabila prin intermediul alaptarii.
Am primit o poveste tare frumoasa despre o mama careia alaptarea si Dumnezeu prin mana medicilor i-au salvat fetita cea mare.

"Alaptez de 4 ani de cand a venit pe lume prima minune I. care nu a vrut sa suga aproape deloc vreo 10 ore si nu a primit nici un supliment in ciuda presiunii asistentelor din clinica. A recuperat apoi pentru ca primele luni le-am petrecut mai mult lipite, sugea mai tot timpul. Asa a luat in primele 2 luni foarte mult cam 2 kg lunar iar la 5 luni avea vreo 8-9 kg, un copil cam grasut...dar numai bine pregatit pentru ceea ce urma.
La 5 luni am descoperit ca are retinoblastom bilateral, cancer la ochi; au urmat muuulte anestezii care o infometau (nu putea sa suga 6 ore) tratamente dure si traume. Sanul a fost sprijinul de nadejde, o mană cereasca, la san se linistea, sanul ii alina cumplitele dureri care le avea din cauza tumorii care facea presiune in interiorul ochiului, sanul era si a fost singura ei mancare in toata perioada chimioterapiei.
Dupa ce am incheiat prima etapa, a bolii, au urmat multe controale care s-au desfasurat sub anestezie generala in care ma bazam tot pe alaptat care o linistea si o hranea. A venit al doilea copil si la pieptul meu au fost primele mangaieri cand a vazut fetita cea mare ca e si ea primita cu dragoste. Poate ca daca nu ar mai fi supt si ea nici macar acum nu ar fi acceptat-o pe sora ei cea mica. Inca se dau lupte pentru minunata "țâță" .Daca nu as fi alaptat nu cred ca fetitele mele ar fi fost aceleasi acum. I. e un copil foarte independent, care ramane fara probleme intr-un loc unde a venit pentru prima data, nu vad sa aiba vreo problema in "deplasari" atat timp cat e langa ea sanul si daca se supara poate sa isi bage nasucul acolo.
N are doar un an si trei luni si inca suge mult, dar si manaca, asadar nu cred ca e o regula ca toti copiii alaptati sa nu manace altceva. Suntem de nedespartit si desi uneori mi-e atat de greu, e cel mai frumos lucru din lume sa stii ca esti de neinlocuit, ca o sticluta cu lapte praf nu o poate linisti in bratele altcuiva decat tu alaptand-o. Asadar tati trebuie sa se poarte frumos sa nu plec si sa il las o noapte doar cu ea:))). Ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a binecuvantat cu un asa dar si tututor oamenilor care m-au sprijinit pe drumul acesta,chiar si celor care au insistat cu "ceiucul" ca m-au ambitionat sa nu renunt cand era atat de greu." (R. 28 ani, mama de I si N).
I. 3 ani, N. 4 luni

miercuri, 3 august 2016

Alaptarea - cheia dezvoltarii durabile

Intre 1 si 7 August in fiecare an este sarbatorita la nivel mondial alaptarea.
In 2016 tema Saptamanii Mondiale a Alaptarii este 
Alaptarea, cheia dezvoltarii durabile
"Va pasă de oameni, planetă, prosperitate şi pace? Alăturaţi-va celor ce cred în dezvoltarea durabilă – oameni care trăiesc într-un mod care nu va afecta generaţiile viitoare.
Anul acesta, Săptămâna Mondială a Alăptării se va focusa pe 17 propuneri de dezvoltare durabilă pe care guvernele din lume au agreat că le vor îndeplini până în anul 2030. Propunerile acoperă o serie de probleme legate de ecologie, economie şi echitate.
Obiectivele acestei săptămâni vor fi:
- informarea populaţiei despre propunerile de dezvoltare sustenabilă şi cum pot fi ele facilitate prin îmbunătăţirea alăptării şi a hrănirii copiilor.
- Ancorarea fermă a alăptării că factor component pentru o dezvoltare durabilă.
De ce este important?
Noi evidente medicale publicate în jurnalul medical al Marii Britanii, The Lancet, confirmă că alăptarea optimă poate salva vieţile a 823.000 de copii şi poate adaugă anual suma de 302 bilioane dolari la economia globală.
Alăptarea este fundaţia unei sănătăţi bune pentru copil şi are beneficii şi pentru mama.
De altfel, rată alăptării stagnează de două decade. Mai puţin de 40% dintre copiii sub 6 luni sunt alăptaţi exclusiv.
De fapt, femeile întâmpina multe bariere în alăptare. Ele pot primi informaţie proastă de la personalul din sănătate, nu au sprijin în alăptare din partea soţilor sau partenerilor, nu au acces la consiliere în alăptare, se lupta cu marketing-ul agresiv al substituenților de lapte matern sau sunt forţate să se întoarcă la muncă foarte curând după ce au născut.
Aceste bariere fac dificilă alăptarea exclusivă până la 6 luni (fără lichide sau alimente adiţionale) şi continuarea ei până la 2 ani sau mai mult, aşa cum recomandă Organizaţia Mondială a Sănătăţii.
Ştim foarte bine de ce este nevoie pentru a oferi sprijin şi a ajută mama să alăpteze optim, dar este nevoie de a fi mai proactivi şi de a angaja oamenii pentru ca alăptarea să devină o realitate.
Alăturând alăptarea propunerilor pentru dezvoltare sustenabilă ne va ajută să facem asta.
Fapte şi cifre
Laptele matern este alimentul natural sigur pentru natură şi este produs şi livrat fără a polua sau a face gunoi.
Formulă de lapte şi generarea gazelor cu efect de seră vor accelera încălzirea globală şi vor produce poluare şi emisii toxice din gunoiul provocat. Deşi nu au fost încă cuantificate în termeni monetari, există costuri de mediu asociate cu copii nealaptati.
720.450 tone de formulă de lapte sunt vândute anual în 6 ţări asiatice, generând aproape 2.9 milioane de tone de gaze cu efect de seră (greenhouse gas). Acesta este echivalentul a aproape 7000 milioane de mile străbătute de un autovehicul sau 1.03 milioane de tone de gunoi trimis la gropile de gunoi.
Se estimează că mai mult de 4000 litri de apă sunt necesari pentru a produce 1kg de pudra de lapte.
Alăptarea înseamnă mai puţine gaze cu efect de seră, mai puţină degradare şi poluare.
Nu este necesară electricitate pentru a produce lapte matern şi nu necesită lichid/benzină/motorină pentru transport, astfel se reduc emisiile de CO2, principalul gaz cu efect de seră.
Acţiuni
Discuţii cu guvernele pentru a include îmbunătăţirea practicilor ce susţin alăptarea că parte din muncă lor pentru a îndeplini cele 17 propuneri pentru dezvoltare sustenabilă.
Încurajarea cercetătorilor pentru a cuantifica amprenta de carbon lăsată de hrănirea cu formulă de lapte.
Utilizarea datelor existente pentru a fi arătate guvernului în vederea alocării de fonduri pentru politici şi programe care să crească rată alăptării pentru a reduce poluarea.
Includerea alăptării pe orice lista de acţiuni care reduce amprenta de carbon şi apă, precum şi introducerea alăptării în reclamele despre schimbarea climatului." (Preluat si tradus de pe http://www.worldbreastfeedingweek.org/)

sâmbătă, 28 noiembrie 2015

Intre libertate si limite

Inca de cand fetita mea era mica m-am intrebat care ar trebui sa fi limitele pe care ar trebui sa i le pun? Eu imi doream sa cresc un copil liber, care sa faca ceea ce isi doreste in viata si sa-si ia propriile decizii.
Pe de o parte eram sigura ca nu voi actiona asa cum parintii mei au actionat cand eram copil si nu imi voi creste copilul cu NU, pe de alta parte ma gandeam "da, oare ce ma fac daca nu mai razbesc intr-o zi?".
Acestea sunt intrebarile oricarui parinte care, desi nu primeste un manual de utilizare pentru copil, pentru copilul lui trebuie sa il creasca "ca la carte". Sau cel putin asa spune societatea.
Va intreb acum, a cui carte, ca la carte, pentru ca fiecare dintre noi avem cartea noastra proprie formata din experienta din copilarie, experienta de adult, urlatele copilului intern si butoanele pe care copilul nostru le apasa in noi. Asadar "ca la cartea" fiecaruia este diferita. Numai copiii sunt identici la nivel de potential la nastere. Ei se nasc cu acelasi potential urias.
Toti copiii din lume, indiferent daca au parinti bogati sau saraci, daca se nasc intr-o tara super evoluata tehnologic sau intr-o comunitate izolata din Padurea Amazoniana, au acelasi potential. Asa ca...materialul pe care putem lucra este acelasi. Ceea ce difera in timp este mediul in care copilul va creste. Mediu care nu este reprezintat doar chestiunile fizice ci si de oamenii din jurul copilului.
In comparatie cu modul de abordare din pedagogia traditionala in pedagogia Montessori mediul este un factor foarte important pentru ca ofera copilului ordine in jur si astfel ii ofera posibilitatea de a se relaxa si de a invata.

Copiii educati in acest sistem/stil au foarte multe libertati atata timp cat respecta regulile comunitatii din care fac parte, nu isi fac rau si nu le fac rau celorlalti. Ei sunt liberi sa exploreze mediul in voie si nu sunt obligati, ca in scolile traditionale, sa stea pe scaunele, scaune care anihilata copiilor vointa.

In Pedagogia Montessori se foloseste disciplina activa ceea ce presupune ca individul este propriul sau stapan, acesta se poate controla atunci cand trebuie sa urmeze o regula.
In ceea ce priveste limitele, copiii cer din partea adultilor ghidaj pentru a se simti in siguranta. Daca adultul insa nu observa aceasta nevoie a copilului aceasta va simti ca nu primeste sustinere din partea sa.
Asadar adultul il pot ajuta pe copil astfel:
  • sa nu il lase sa ii deranjeze pe ceilalti;

duminică, 4 octombrie 2015

Cum, Cand si Cat doarme copilul meu?

Tema somnului celui mic, sau mai mare, este foarte arzatoare printre parinti, bunici, neamuri si chiar persoane necunoscute.

In parc cand mergi printre miile de intrebari din partea necunoscutilor sau a cunoscutilor este imposibil sa nu intervina si una care sa aiba legatura cu somnul copilului/copiilor:
"Al tau doarme de amiaza?"
"La cat adoarme al tau seara?"
"Al tau/a ta doarme singura?"
"Vai dar nu are camera ei, trebuie sa se invete sa doarma singura!?" si multe alte astfel de intrebari, insinuari sau remarci.
Toate aceste remarci sunt facute in prezenta copilului, de cele mai multe ori, ca si cum aceata ar fi un obiect, obiectul cuiva "al tau cum doarme?" etc si nu si-ar apartine deloc lui.


Somnul, ca orice activitate fiziologica apartine numai si numai celui care doarme. In timpul somnului atat noi, adultii, cat si copiii isi apartin doar lor si pot sa calatoreasca in cel mai adanc sine posibil.

Copiii interactioneaza cu mediul inca de la nastere iar pentru adulti este foarte important pentru a interactiona adecvat cu ei, mai ales in cazul celor care nu vorbesc, sa cunosca scarile de constienta are acestora.

Atunci cand adultii cunosc starile de constienta ei stiu cum sa raspunda, ce sa ofere si cum sa interactioneze cu copiii.
Este bine ca parintii sa cunosca aceste stari de constienta pentru a sti cand sunt momentele optime pentru anumite activitati: mancat, somn, baie, pentru copil.

Trebuie oferiți stimulii corespunzători stării potrivite. Un observator bine pregătit va putea rapid să înceapă să prevadă ce răspuns va avea copilul la un stimul negativ sau pozitiv în timpul fiecărei stări de conștiență.

Stările de conșiență reprezintă un sistem de reglare fundamental.

Creierul uman utilizeaza unde cerebrale pentru a functiona, aceste unde se refera la frecventa curentului electric in interiorul creierului si pot fi masurate cu o electroencefalograma.

Tipuri de unde
Undele Beta
Sunt cele mai rapide unde cerebrale, sunt formate din 15 pala la 40 de cicluri pe secunda.
Acest tip de unde sunt prezente in creier cand mintea este angajata intr-un proces, intr-o activitate.
Spre exemplu atunci cand un copil este intr-un proces de invatare, se joaca, concentrat cu ceva, creierul sau este in unde Beta.

Undele Alfa
Undele Alfa au intre 9 si 14 ciclusi pe secunda.
Minte in acesta stare este mult mai relaxata, poate include momentele in care visam cu ochii deschisi.
Este o stare in care undele cerebrale sunt foarte receptive si cele mai multe procese de invatare au loc in timpul undelor alfa mai rapide.
In undele alfa mai joase suntem mult mai receptivi si primim mai usor influente din-afara. Undele alfa joase sunt aduse in creier cand ne uitam la televizor, asadar acum reclamele pot influenta creierul foarte usor.
Creierul copiiilor se afla in unde alfa atunci cand urmaresc ecrane plate (TV, monitor, telefon, tableta etc) iar informatia care le vine prin intermediul ecranelor plate se infiltreaza in creier fara sa fim constienti de aceasta. (Ecranele plate va fi insa un alt subiect pe care o sa il desbat pe larg)

Undele Theta
Sunt undele care au o frecventa de 5 – 6 cicluri pe minut. Ele sunt prezente in faza de somn incipient si pot fi observate adeseori la copiii sub trei ani cand le este somn.
Sunt acele momente in care copilul incearca sa faca o activitate si ii "cade capul". Nu de putine ori am vazut parinti super amuzati de faptul ca copilul in timp ce ii da sa manace adoarme.
Oameni buni, nu este de ras, sau daca radeti trebuie sa radeti de voi nu de copil, ati ales prost momentul in care ati decis sa hraniti copilul.

Undele Delta
Undele delta au 1.5 pana la 4 cicluri pe secunda.
Aceste unde sunt prezente in creier in starea de somn, insa chiar si in acesta stare creierul are parti care ii functioneaza, el nu are perioade de zero.

Trebuie asadar sa urmarim starea copilului, indiferent de varsta lui si inainte sa "decidem" ca copilul ar trebui sa doarma sa ne asiguram ca are un mediu potrivit astfel incat creierul lui sa se afle, sau ajunga, la undele cerebrale specifice somnului. De asemenea cel care incearca sa adoarma copilul trebuie sa isi introduca creierul in acele unde de somn.
Intr-un cuvant daca doriti sa va adormiti copilul cat mai repede asezativa in pat langa el, sau stati in preajma lui, relaxati si fara a va gandi la alte activitati, astrfel incat in mediu sa existe doar unde Theta si Delta.
 
Eu personal nu cred in retete de somn in cazul copiilor si nici in cazul adultilor (poate numai in alea care se elibereaza de la medic - somnifere :))). Cred doar in parinti conectati la copiii lor si care reusesc sa identifice impreuna cu copiii momentul potrivit pentru somn. Cred in parinti care sunt informati, sau care au dorinta sa fie informati, si stiu ca un copil are nevoie pentru a dormi de un anumit mediu astfel incat somnul sa fie pentru el o etapa placuta nu o obligatie sau o cadere din picioare de la epuizare.

Nu exista o reteta de somn pentru copii trebuie doar sa va conectati la nevoile lor si nevoile voastre pentru a sti exact cand este momentul sa dormiti, ei sau voi, si cand sunt momentele pentru restul activitatilor.

Aveti incredere in copilul Dumneavoastra el tot timpul va transmite care sunt nevoile lui trebuie doar sa il ascultati.

Sa dormim toti bine!