luni, 8 februarie 2010

Reintalnire cu fetele...

Ieri a avut loc marea reintalnire. Pe o vreme de-ti era mila sa scoti un caine afara am plecat spre Alexandra. Urma ca la ea sa ne vedem cu toatele adica eu, Cristinica, Oana si Alexandra.
Nu ne-am mai vazut cu toatele de vre-o doi ani, eu cel putin nu ma mai vazusem cu Alexandra de doi ani, timp in care vietile amandurora s-au schimbat foarte mult.
Pana la urma ne-am prezentat la intalnirea din noul apartament al Alexandrei eu si Cristina, a si era sa uit laptopul Cristinei, ca ea acu este freelancer si umbla cu munca dupa ea :).
Sa povestesc pe rand elementele unei intalniri reusite.
Ne-am vazut la ora 17:00 in casutza noua a Alexandrei. Are un apartament superb pe Ion Mihalache, la bulivard, vorba lui Caragiale,acesta este Alexandra's stile: cu mici decoratiuni si lumanarele, cu carti de sociologie, antropologie, jurnalism, presa si cu reviste mondene.

Alexandra ne-a asteptat cu mancarica buna special facuta pentru noi, si in special pentru Cristinica, adica vegetarian. Noroc ca mancasem la mama soacra :))...asa ca nu eram foarte flamanda oricum mancarea a fost foarte buna.
Discutiile cu fetele m-au facut sa inteleg ca anul care a trecut 2009 a fost un an al schimbarilor, al revolutiei si lucrurilor pe dos pentru toata lumea nu numai pentru mine.

Am plecat de la Alexandra pe la ora 22:00 cu gandul ca o sa ne reintalnim cat mai curand sa ne povesteasca cum a fost la Festivalul de film de la Berlin si sa ne mai povestim cate si mai cate. Am plecat cu un taxi, ca na...daca printesa Alexandra locuieste la bulivard a putur birjarul sa ne ia de acolo.

A fost o intalnire reusita in urma careia mi-am dat seama ca in viata ai langa tine cativa oameni pe care te poti baza tot timpul si indiferent de lucrurile care se intampla viata te aduce impreuna cu acestia.

miercuri, 3 februarie 2010

Bucatarie si bucatareala sau cofetarie sau cofetareala...

Nu stiu exact daca exista termenul de "cofetareala" ... ma gandeam ca daca atunci cand facem mancare spunem ca "bucatarim" poate exista si termenul de "coferarim".

Poate pare ciudat ca imi pus astfel de intrebari tocmai eu careia ii place sa faca mancare dar nu face :)), nu stiu de ce...poate nu am starea necesara. :))
Ieri seara vorbeam cu o prietena care s-a apucat de "cofetarit" si s-a apucat serios de asta chiar "industrial" adica mai simplu la comanda. Am vazut pe blogul ei niste torturi superbe si cred ca sunt si foarte bune. Ceea ce stiu cu siguranta despre torturile pe care le face Oana, ca asa o cheama pe prietena, este faptul ca ele sunt facute exclusiv din ingrediente naturale.

Daca sunteti interesati de tortuletele Oanei si doriti sa comandati o puteti gasi pe blogul http://oanascakes.blogspot.com/.

Ma bucur tare mult care cate o prietena reuseste sa faca "o mica afacere" daca pot sa-i zic asa. Ea pana acum facea torturi pro bono pentru prieteni iar ideea sa vanda din ele a venit cu mult dupa.

Oana te felicit pentru curajul tau si multa bafta in ceea ce vrei sa faci.