Pentru ca de mult timp nu am mai scris ceva iar prietenii, vezi Maria C.G., imi spun ca intra zilnic la mine pe blog si ni9mic m-am hotarat sa sriu cateva cuvinte legate de alaptarea Mariei si de marea provocare prin care trecem impreuna.
Maria este un copil alaptat iar maicilile "alaptatoare", cum imi place mie sa le zic stiu despre ce vorbesc, un copil alaptat la cerere indiferent de ora, gradele de afara sau publicul prezent la locul "crimei".
probabil ca multe dintrev mamicile care pe parcursul alaptarii au ramasd fara lapte au renuntat la alaptare initial seara, pentru ca un mit nefondat spune ca daca copilul este satul dorme mai bine,iar mai apoi noaptea pentru ca au aflat de la cei mai in varsta si mai "intelepti" ca daca atunci cand copilul se trezeste sa manace san noaptea daca ii dai apa dupa cateva nopti n-o sa se mai trezeasca. Adevarat copilul nu o sa se mai trezeasca noaptea daca atunci cand se trezeste bea apa dar o sa inteleaga probabil ca mama lui nu mai este disponibila pentru el si probabil o sa se aleaga cu o mica, sau mai mare frustrare. Adevarul este ca astfel de practici determina cu siguranta scaderea cantitatii de lapte matern si implicit cresterea cantitatii de substituenti ai acestuia.
Noi, eu si Mariuca, de trezim sa papam noaptea de cate ori este nevoie, de fapt ea se trezeste iar eu ii introduc, ca sa nu zoc, bag, tata in gura si imi continui somnul.Inainte sa nasc am aflat despre hormonul somnului, relaxina, care se secreta atunci cand alaptezi, atunci cand copilul suge, am simtit efectul lui pe pielea mea in cele 11 luni de alaptare nocturna.
N-o sa fiu ipocrita si nu o sa spun ca este floare la ureche sa te trezesti, de la un moment dat nu mai ti numaratoarea dimineata, ca sa alaptezi, insa cel mai minunat sentiment, dupa el in care pentru prima data iti ti copilul la piept, este cel cand il alaptezi, cand te priveste cu ochii aia mari si albastrii si cand parca iti multumeste ca esti acolo langa el pentru ai oferii ceea ce nimeni nu-i poate oferii latele matern. este cel mai minunat sentiment cand cu o mana scrii la calculator si in cealalta sprijini capul copilului tau care suge stand in sling.
De multe ori, atunci cand Maria se trezeste de enspe ori noaptea sa suga, ma intreb ce se intampla imi dau seama ulterior ca i-a mai aparut un dinte, ca a avut o zi agitata (am fost intr-un loc in care era multa lume, a fost multa lume in vizita), invata sa mearga de-a busile sau sa faca cativa pasi pe langa canapea si asta este un stres pentru ea ziua, are febra sau pur si simplu simte nevoia sa fie mai mult langa mami. Copiii au nevoie de afectiune, iar eu am decis sa-i ofer afectiune Mariei nu numai ziua ci si noaptea.
Am realizat ca de multe ori ea nu suge de foame ci doreste sa suga pentru a se putea linisti si pentru a putea sa readoarma noaptea.
Probabil ca asteptati partea horor a povestii, ei bine si la noi au fost nopti horor, daca le pot spune asa, nopti in care Maria nu dorea sa doarma decat cu sanul in gura, nopti in care se trezea urland daca simtea ca ii scot sanul din gura, insa mi-am dat seama ca aceste nopti au fost precedate de zile in care Mariuca a avut anumite evolutii motorii sau psihice.
Chiar daca alaptarea nu este floare la ureche si chiar daca noaptea atunci cand alaptezi nu mai este ce a fost inainte acum nu cred ca as putea sa mai traiesc fara asta, iar in noptile in care Maria nu se trezeste sa suga, sau se trezeste o singura daca eu ma trezesc si ma intreb de ce, asa ca oricum nu dorm. Mi-am dezvoltat un ceas biologic care cam la un interval orar egal face tic tac zi si noapte pentru fetita mea.
Doresc cat mai multor mamici sa treaca prin aceasta experianta, cea a alaptarii, pentru a vedea cum este ca zi de zi sa realizezi ca cineva te apreciaza, iti multumeste si are nevoie de tine, cum poti astfel sa vezi diferit sensul vietii tale.
Cand cineva, inainte sa fiu mama, imi spunea ca atunci cand ai un copil totul se schimba nu am inteles foarte bine, credeam ca se schimba pentru ca nu mai poti sa pierzi noptile prin cluburi la karaoke cu prietenii, am inteles apoi ca totul s-a schimbat in mine, totul s-a schimbat cu sentimentele mele si cu prioritatile mele.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
asa-i? Sunt perfect de acord cu tine. Ultima parte este atat de adevarata! Si eu am crezut la fel. :)) cum as putea sa pierd toata indragosteala asta doar pentru un biberon de lapte oferit strategic? M-am obisnuit asa tare cu Zuza dupa mine, incat atunci cand doarme nu pot sa fac nimic, mi se pare nenatural. :))Si pana ma dezmeticesc se trezeste sau ma cere. :))
RăspundețiȘtergerehehehe, asa-i, asa-i. te obisnuiesti atat de mult incat ti se pare straniu daca nu se mai trezeste sa ceara, iar cum noi am inceput si cresa pana sa incepem serviciul, aproape ca nu pot sta singura in acasa fara cel mic, trebuie sa fiu in priza tot timpul, sa uit ca sunt singura.
RăspundețiȘtergereBravo, Codruta :) Am inteles ca vine mosul la tine cu o bluza pentru alaptare ;) Sa-mi spui de care vrei. Va pup pe amandoua :)
RăspundețiȘtergereIn primul rand un calduraos "La multi ani!".
RăspundețiȘtergereSi noi dormim cu tzitzi in gura, si ceea ce ai scris in postare ni se potriveste ca o manusa.Baietelul meu are 11luni si e fan exclusiv tzitzi.(uneori ma gandesc ca la un moment dat va veni vremea intarcarii si va fi horror!)
Dar mai e mult pana atunci, si voi savura fiecare clipa de alaptat!
Baietelul meu are 1 an si 1 luna si suge exact asa cum ai povestit, numai ca este in pat cu mine si nu ma mai trezesc de tot, mereu. Cel mai greu a fost cand ii dadeam mamaliga cu branza seara si lui i se facea foame peste noapte si sugea intr-una. Ma trezeam extenuata si nu stiam de ce sunt obosita tot timpul. Plus ca ma dureau sanii... Apoi am realizat ca eram semiconstienta toata noaptea si el sugea... Non-stop...
RăspundețiȘtergereIrina, si noi am dormit impreuna inca din prima noapye, de la maternite asa ca si Maria de multe ori suge si suntem amandoua semi adormite. Maria acum are 1 an si 1 luna este nascuta pe 15 dec, asa ca bebelicii nostri sunt cam de aceeasi varsta.
ȘtergereAbia acum am vazut comentariul, da, Tudor e nascut pe 9 dec. In maternitate n-am avut sansa sa fim impreuna, dar recuperam repede!!!!
ȘtergereTot ce ai scris este atat de adevarat. Uneori mi se pare coplesitor de frumos si emotionant. Cred ca si noi avem nevoie sa alaptam la fel de mult cum si bebeii au nevoie sa suga.
RăspundețiȘtergereSi eu il alaptez exclusiv la san pe voinucul meu, ne confruntam de la nastere cu un pardalnic de reflux gastro esofagian permanent, la fiecare supt si dupa, pentru care nu am gasit inca solutie, si mai suntem - cred - in greva suptului de ceva vreme. Problema este ca nu am sesizat nici unul din puseuri pana acum- bebe are 4 1/2 luni - asa ca nu stiu cand exact cand a acumulat achizitii, in sensul ca nu mi-am dat seama înainte de producerea acestora. O fi normal?
RăspundețiȘtergere