Pana si printesele se maturizeaza ...un sfert de secol...

Intotdeauna stiam atunci cand venea ziua mea ca voi fi trista, spre surprinderea mea anul acesta a fost diferit.

M-am trezit dimineata, m-am simtit iubita de toti cei dragi mie, am simtit ca le pasa...dragut.
Ca o printesa ce sunt am incalecat pe calul meu (matizul care nu intra in a 2-a marsarier si a 4-a)...am pornit spre taramurile de vis ale Sema Parkului, pe drum m-am batut cu balaurii si smeii din trafic si intr-un final am ajuns in taramul de basm.

In castelul nostru era liniste, inca nu venisera la serviciu printisorii si marea imparateasa, m-am furisat, am asezat pe masa ospatul (prajiturele si sucuri) si am asteptat sa vina si ei. Totul a decurs normal, cu lupte grele, cu infrangeri si castiguri. Spre dupa masa surpriza...s-a deschis cufarul cu surprize...si bummmm cadou. Nu ma asteptam sa primesc nimic din partea lor, a fost cadoul care m-a surprins cel mai mult de cand este ziua mea, tocmai pentru ca nu ma asteptam. :)
Am sarbatorit pana in zori... adica 17:30 dupa programul de lucru si am plecat din nou la drum. Prin padurea fermecata, peste valea plangerii...in lupte cu zmeii si balaurii din trafic si in lupte grele cu calul meu care nu voia nici in ruptul capului sa raspunda la comenzi.
Intr-un final ajung in fata castelului meu si...surpriza, comand calului "da inapoi!", el nimic si din nou... nimic am ajuns pana la urma sa-mi imping calutzul pentru a-l parca...

Spre seara am iesit in regat cu imparatul meu :), am iesit perpedes, calutzul era bolnav, ne-am distrat nespus, am ascultat povesti intelectuale despre cum are nevoie omul de concentrare si filtrare pentru a zamisli o pagina juma de articol. La o masa langa noi era un domn asistent universitar care "aburea" o domnita, probabil studenta, ii explica cum creeaza el, cum zamisleste articolele, de cata concentare si pricepere are el nevoie pentru a creea o amarata de pagina jumate din articol. Ne-am distrat nespus pe seama lui, am comandat, am mancat, m-am simtit iubita, apreciata, admirata si ne-am intors spre marele castel...

Asa s-a incheiat cea mai frumoasa zi din sfertul de secol al vietii mele, am realizat ca sunt o printesa fericita, ca sunt iubita de cei din jurul meu si ca oricate lupte as avea zilnic in regatul meu sufletesc va fi intotdeauna liniste si dragoste.