Parinte separat - Parinte singur

De ceva timp incoace, asa cum probabil ca stiti sunt un parinte separat. Nu o sa mai bat apa in piua pe faptul ca dupa o relatie de cativa ani m-am despartit si ca in urma relatie a aparut Mariuca, fetita mea, in decembrie 2010.

Scriu acesta postare pentru ca in ultima vreme primesc  foarte des compasiune din partea celorlalti cand aud, afla etc faptul ca sunt un parinte separat. Sintagmele in general sunt: “vai esti parinte singur”, “imi pare rau, cred ca este greu sa cresti un copil singura”.

Acest articol exact acest tip de subiect o sa il abordeze, parinte separat vs parinte singur.

Nu o sa scriu ca nu sunt singura pentru ca o am pe Maria, fetita mea. Asta mi se pare cea mai mare ipocrizie, sau cel mai usor refugiu al unui parinte separat. Se centreaza exclusive pe copil si uita de nevoile sale. Cel mai trist este insa ca la un moment dat uitandu-se retrospectiv isi da seama, si uneori chiar transmite copilului ca “s-a sacrificat pentru el”. Acest lucru nu poate decat sa il afecteze psihologic pe copil si chiar sa ajunga sa se invinovateasca pentru viata ratata a mamei respectiv a tatalui.

Din punctual meu de vedere este o mare diferenta intre un parinte singur si un parinte separat, si nu ma refer aici doar la aspectul unei posibile relatii. De multe ori ne putem simti singuri chiar si intr-o relatie.

Este foarte important, atunci cand vorbim de separarea dintre parinti ca acestia sa pastreze o relatie rezonabila. Este important sa poata trece peste traumele relatie sot-sotie, iubit-iubita  si sa se axeze exclusiv pe relatia mama-tata, singurul element care ar trebui sa ii lege in aceasta situatie.

Din momentul in care cei doi fosti parteneri reusesc sa fie doar cei doi parinti ai copilului/copiilor parintii nu mai sunt singuri iar copiii pot sa se bucure de dragostea ambilor parinti.

Am observant ca, de foarte multe ori, atunci cand se vorbeste despre un parinte separat si care inca nu este angajat intr-o alta relatie, ceilalti il compatimesc gandindu-se ca este dificil sa gaseasca pe cineva care sa fie tata respective mama pentru copil/copii. Incerc in acest context sa explic celor care, personal, ma compatimesc spunandu-mi asta ca, Maria, fetita mea, are un tata si nu imi doresc un alt tata pentru ea. Copilul meu nu are nevoie de un tata si daca cineva, candva, va fi in viata mea, va fi acolo ca partener al meu si sper prieten al Mariei nu ca tata pentru ea.

Nu o sa neg ca imi doresc nespus de mult ca daca apare cineva in viata mea sa fie o persoana care sa o respecte pe Maria, sa o indrageasca si poate chiar iubeasca. Sa ma respecte pe mine, relatia cu Maria si relatia dintre mine si A ca parinti ai Mariei.

Asadar oameni dragi noi parintii separati nu suntem neaparat singuri. Avem prieteni si familie, avem o viata de care ne bucuram si cei mai multi dintre noi, chiar daca avem deja unul, doi sau chiar trei copii ne putem gasi fericirea langa alt partener.