Acesta postare va fi tot despre
parinti si copii.
De data aceasta voi vorbi despre
cat de important este sa intelegem ca nu suntem eroii copiilor nostri. Suntem
parintii lor si modelele lor in viata. Noi le punem bazele comportamentale si
psihologice. Ei absorb toate comportamentele noastre bune sau rele din frageda
copilarie fara a pune la indoiala moralitatea lor sau altceva.
S'atunci daca noi suntem modelele
lor ce ar trebuie sa facem noi, sau mai bine zis...si la persoana I: "Ce
Doamne iarta-ma ar trebui sa fac pentru copilul meu inafara sa il iubesc si sa
ii dau (in opinia mea) totul?"
Ceea ce nu inteleg multi parinti
este faptul ca "a da totul" nu il ajuta atat de mult pe copil ca
"a-l ajuta sa isi ia totul". Un joc de cuvinte intortochiat dar cu
sens.
Acesta oferire neconditionata si
minunata este extrem de importanta atunci cand vorbim de copii foarte mici,
copii care inca nu pot fizic sa se stearga la fund, gura, sa se imbrace, sa se
imbaieze. Este minunat si se numeste dragoste neconditionata. Este daruirea
parintelui pentru copilul sau. Este ajutorul pe care il oferim copilului pentru
a se dezvolta ulterior independent. Ii
vorbim puiului de om, ii explicam ce se intampla cu el, colaboram cu el inca
din frageda bebelusie. Este minunat, sublim, extraordinar sa ii vezi ochisorii
aia perfect rotunzi care iti transmit: "mama/tata, te iubesc si iti
multumesc ca sunt in viata ta, esti tot ceea ce am eu". Este ajutorul pe
care i-l oferim copilului pentru ca mai tarziu sa poata face singur toate
acestea copiind modelul nostru.
Timpul trece insa si copilul
neputincios la inceput fizic incepe sa isi arate potentialul, cel putin asa
este dat de la natura, daca acest potential nu este ingradit tot de noi,
adultii, in nevoia noastra de a "ne simtii copilul in siguranta".(
Siguranta cui? A mea ca adult? Sau siguranta lui ("self confidence")
ca persoana distincta?). Copilul va incepe sa faca lucruri singur daca este
ajutat sa faca si nu se face in locul lui.
Intrebare grea...si as putea
spune dureroasa, atat pentru noi, adultii care "vrem ca copilul nostru sa
fie in siguranta" cat si pentru copil care tinde spre a-si dezvolta stima
de sine si increderea in sine. Cum poate un copil sa isi dezvolte toate aceste
mecanisme daca nu este lasat sa o faca?
Cati dintre voi nu ati mers cu copilul
in parc si ati auzit "nu te urca pe leagan singur, o sa cazi",
"nu intra in nisip, te murdareasti", "nu fugi ca te
impiedici". Toate astea vin de fapt din increderea minuscula pe care o
avem in noi ca adulti si din lipsa de incredere pe care o transmitem copilului.
Cum ar putea un copil sa devina independent daca noi nu ii oferim increderea
noastra ca poate face asta? Daca noi nu credem ca acel copil poate face singur.
Si poate va asigur, trebuie doar sa credeti ca poate si sa ii transmiteti asta.
Este dureros insa toate aceste
comportamentele au cateva surse clare:
1. Lipsa de incredere in copil
Nu cred ca ar putea copilul acesta (care din punctul meu de
vedere este prea firav, mic, are nevoie de protectie) sa faca x sau y.
2. Nevoia parintelui de a simti ca acel copil depinde de el.
Da, ne simtim bine cand stim ca cineva, fie el si copilul
nostru, depinde de noi. Ne creste inima in piept, esti si tu in sfarsit eroul
cuiva. EROUL COPILULUI TAU.
3. Lipsa de timp a adultului in a-l ajuta pe copil sa faca singur.
Este mult mai usor sa il incalti tu pe copil pentru ca deja
este ora 8 AM si la 9 AM trebuie sa ajungi la serviciu, decat sa te trezesti cu
30 min mai repede si sa il lasi sa se incalte singur.
Ca sa nu mai zic ca de multe ori acest ajutor mai vine si cu
fraze de genul "lasa ca te incalt eu ca tu nu sti ca esti mic". In
traducere directa "nu ai nici o valoare si intreaga ta valoare ti-o dau
eu".
Pe de alta parte adultul are
pretentia sa aiba copii independenti si nu inteleg de ce copilul pe care la 2
ani il incalta el la 6 sau 7 ani nu devine ca prin minune "copil mare care
face singur". Ete asa... nu devine el pentru ca nu i s-a permis ca devina,
pentru ca adultul i-a pus bariere si nu l-a lasat sa isi dezvolte sentimentul
"pot face singur".
In alta ordine de idei, ca de
aici am pornit, de ce Dumnezeu ne dorim noi sa fim eroii copiilor nostri, de ce
vrem sa ne priveasca ca pe niste Adonisi, ca pe niste cel putin semizei?
Si cred ca am si raspunsul:
"Pentru ca poate pentru prima data in viata noastra cineva ne accepta asa
cum suntem si mai mult decat atat i se pare foarte tare ca suntem asa si
indiferent ce facem pentru ei este perfect si este ceea ce incarneaza
nediscriminatoriu si neconditionat."
Si uite asa ajung parintii sa
devina eroii copiilor lor chiar cu riscul, daca ii pot spune asa, de a le arata
copiilor un comportament disfunctional.
Adica...ar spune parintii...
Adica parintele ajunge sa faca
lucruri pentru copil chiar si la varsta la care aceasta ar fi putut face singur
pentru ca nu i-a oferit copilului posibilitatea de a invata sa faca singur, l-a
ingradit din prea multa grija.
S-atunci daca la 3 ani parintelui
i se parea ok sa imi imbrace copilul, chiar i se pare mai usor decat sa astepte
40 min dupa copil sa se imbrace, la 7 ani acest coportament nu i se mai pare
ok. De acum copilul a devenit mare, ar trebui sa se imbrace singur, sa isi
aleaga singur hainele sa fie INDEPENDENT.
Uite ca acel copil nu a fost
lasat sa isi construiasca independenta din lipsa de incredere a parintelui.
Adultii nu au incredere in copii,
pe de o parte, si pe partea cealalta se plang ca copiii lor, chiar si mari de
acum, nu pot face singuri x sau y. Pai nu fac singuri pentru ca atunci cand li
se cere sa faca singuri li se transmite sentimentul de neincredere. Daca
parintele ar avea incredere in copil si ar crede cu adevarat ca acel copil
poate: sa se imbrace singur, sa se spele pe maini independent, sa adoarma fara
ajutor, sa alerge fara sa cada, sa se catere fara sa isi rupa o mana sau un picior,
si exemplele pot continua, atuni copilul chiar ar face-o.
Transmitem copiilor nostri
neincrederea noastra provenita din frica:
“DACA EL CRESTE SI POATE FACE
SINGUR EU AL CUI EROU VOI MA FI?”
Chapeau si pe data viitoare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu