"Ma numesc Maria (Cuc) Iancu si sunt mamica unei fetite de 4 luni jumate alaptata exclusiv.
Problemele in ale alaptatului au inceput din ziua cand s-a nascut micuta, dar ajutorul specializat l-am cerut doar dupa o luna....pana atunci nici nu stiam ca exista consilieri in alaptare...
Fetita mea s-a nascut la 37 de sapt si 5 zile cu o greutate de 2570 g /45 cm:).Din aceasta cauza asistentele care veneau sa ma ajute sa alaptez ma indemnau sa ii dau la biberon pt ca este prea mica si nu are putere sa suga si nu va creste in greutate. La indemnul soacrei, care m-a asigurat ca imi va lua sanul cum vom ajunge acasa , i-am dat in spital la biberon, laptele meu muls, ca sa creasca dupa ce a avut scaderea fiziologica pana la 2400 g... si a crescut binisor,iar in 4 zile a ajuns pana la 2500g si ne-au dat drumul acas. De-aici a inceput stresul..Perioada in care am "dezvatat-o" de biberon a fost scurta, dar multumesc Domnului ca nu a patit nimik fetita mea si in 3 zile, aproape, a acceptat sanul si am reusit sa o atasez corect, fara ragade. Eu foloseam la inceput ft des compresia sanului, ca sa ii fie ei mai usor, desi nu stiam ca este chiar indicat asta, cei din jur ma indemnau sa nu o fac ca asa o ajut si ea nu va invata sa suga si va fi lenesa, dar eu m-am bazat mai mult pe instict si pe faptul ca nu mi-a placut sa o chinui, ea fiind obisnuita sa ii curga ma usor din biberon.... Asta a trecut cum a trecut, pana am cantarit-o si am observat ca a pus doar pana la 2900g in prima luna , de-aici au inceput temerile cunoscute a tuturor mamelor ce alapteaza :Daca nu am suficient lapte pentru fetita mea ?! , De ce nu a crescut sau poate am lapte slab?, cum tot auzeam vorbindu-se. Pornind de la acest lucru, ingrijorata fiind dar dorindu-mi enorm sa alaptez, am cautat articole si am dat peste cel care vorbea despre "cresterea in greutate a copiilor alaptati" de pe blog-ul atasatlasanulmamei al Roxanei Dudus, acolo i-am scris despre ingrijorarea mea, iar ea mi-a raspuns dandu-mi si numarul ei de telefon. Am sunat-o si ea a fost persoana care m-a incurajat si mi-a explicat cum iau copiii alaptati in greutate, m-a linistit si am pornit increzatoare inainte cu alaptatul.
Asta a durat cam inca o luna, in care i-am ascultat sfaturile si am alaptat la cerere, cand dorea pitica.Problema devenise acum ca prea dorea sa stea la san, mai tot timpu, 2-3 ore in continuu...cum o luam de la san statea 10 min apoi iar plangea si nu se linistea decat la san, iar eu eram frustrata...avand in familie cumnate ce alaptau, iar puii lor statea maxim 20 de minute la san, apoi 2 ore fara... ma napadeau iarasi ganduri, mai ales cand ma mai intrebau si cei apropiati, daca curge ceva acol, sau...imi spuneau sa imi duc laptele la analiza sa vad de este "bun". Atunci am hotarat sa ii scriu din nou, un mail lui Rox, (imi era cumva sa o sun, crezand ca poate nici nu ma mai tine minte) spre mirarea mea, ea mi-a spus din nou sa o contactez si am ramas asa surprins placuta cand mi-a raspuns si mi-a zis pe nume...Simteam ca vorbeam cu cineva asa de familiar mie ...Ea din nou mi-a explicat ca sanul nu este doar pt hrana, ci si pt confort, sau sete , sau doar cand ma vrea sa fiu aproape de ea... si ca va trece si perioada asta...M-a linistit! dar nu pentru mult timp pentru ca a urmat puseul de 3 luni, iar eu cum inca nu eram increzatoare in fortele proprii, intr-o zi de agitatie maxima a fetitei mele si stat la san o ora jumatate, i-am dat-o cumnatei (ce are un baietel cu 10 zile mai mare si alapteaza) sa ii dea sa suga de la ea... si cu stupoare am vazut cum dupa 10 minute de san fetita mea, si-a tras caputul si nu a mai vrut sa suga...iar mie niciodata nu mi-a lasat singura sanul :(, iar intrebari, iar stres...apoi urmand ca in zilele acelea cumnata mea sa se mulga si sa scoata 100 ml iar eu cand am incercat doar cativa stropi am reusit sa scot...Atunci cred ca daca nu sunam din nou la Rox (cred ca am innebunit-o cu telefoanele) si renuntam la alaptat,...eram convinsa ca eu nu am laptic destul de ea sta atat de mult la san. Mi-a explicat Rox ca suntem in plin puseu si ca nu trebuie sa suplimentez cu lp (desi cu o zi in urma ii dadusem un biberon de lp la indemnul sotului care si el incepuse sa creada ca poate nu mai am), si ca trebuie pus fata la san, plus ca poate ea a perceput in alt mod statul la san la alta mamica deaceea a lasat sanul... offf...mi-a fost chiar un real ajutor Rox Dudus, pot sa zic singurul, pentru ca abia apoi am intrat si eu pe grupul alapteaza si am mai putut vedea si citi cazuri similare mie.
Pentru mine , chiar daca nu o cunosc personal pe Rox (pt ca eu sunt din Pascani), este unica persoana in care am avut incredere si care m-a incurajat intr-un mod determinant sa nu ma las de alaptat si ca ceea ce fac , fac bine. Si-a dedicat din timpul ei, sa ma asculte cum plang la telefon de mahnire, si atat de bine a fost ca am avut cui sa ma descarc si sa simt ca ma si intelege. Daca nu era ea, renuntam dupa o luna la alaptat, si ii multumesc nespus pe aceasta cale.
Acum avem 4 luni si ne-am dublat greutatea, aveam 5250 g in urma cu 2 saptamani, si nu imi vine sa cred ca cu lapticul de la mine a crescut asa de bine, nu am suplimentat deloc cu lapte praf. In perioada aceea (la 3 luni) ajunsesem sa ii zic sotului ca eu daca ii mai dau un biberon de lp, ma las de alaptat, ca sa il fac sa nu ma mai tenteze cu sfaturi sa ii dau lp. Rox m-a ajutat sa inteleg care mi-e menirea, adica sa fiu acol pentru fiinta mea micuta ori de cate ori simte ea nevoia. Am ascultat-o iar acum la 4 luni are perioade cand suge si numa 10-15 minute cu pauze de 3 ore , incat nu imi vine sa cred ca, chiar a trecut perioada cu supturi interminabile, sau poate nu mai cronometrez eu si am acceptat ca acesta este modul ei de a fi! Nu stiu :D , cert este ca am ajuns sa iubesc si sa stimez o persoana care nu o cunosc, pentru ca la momentul respectiv a fost cel mai mare ajutor pe care l-am putut primi eu si fetita mea.:) m-a ajutat sa ii daruiesc fiicei mele ce e mai bun si mai sanatos!"
Multumim Maria pentru povestea ta frumoasa!
Multumim Maria pentru povestea ta frumoasa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu