Saptamana Mondiala a Alaptarii - Povesti de la mame - 1 august Eliza

 Anul acesta sarbatorim din nou minunatul act al alaptarii in prima saptamana a lunii august.
De cativa ani ani alaptarea este un subiect foarte prezent in viata mea. Acum 2 ani si 7 luni s-a nascut Maria care a fost un copil alaptat la 10 minute de la nastere. De semenea zi de zi alaptarea este prezenta in viata mea prin prisma ajutoarului pe care il ofer mamelor ca si consultantin alaptare  in formare La Leche League.
In acest an tema Saptamanii Mondiale a Alaptarii este: "Sprijinirea alaptarii: Aproape de mame".
Datorita aceste teme am decis ca in fiecare zi pe blogul meu sa sarbatoresc acest sprijin pentru alaptare, care poate veni atat din partea celor apropiati cat si din partea unor consilieri in alaptare, printr-o postare/marturie din partea unor mamici care au avut nevoie de ajutor asi l-au primit.

In postarea de azi veti putea citi povestea Elizei Nichita care a primit suport din partea Roxanei Dudus, consilier in alaptare La Leche League.

"Sunt mama unui baietel frumusel Razvanel de 7 luni.

Dupa ce m-am chinuit timp de 3 luni jumate cu o supraproductie lactata mi-am luat inima in dinti si, la indemnul lui Ralu' (http://taraluihabarnam.blogspot.com/) i-am scris Roxanei Dudus.

Problema noastra era ca el ar fi vrut sa adoarma la san nu neaparat dupa masa ci si in timpul zilei dar dupa ce sugea de 2-3-4 ori ii vinea laptele valuri valuri si se enerveaza la culme din cauza ca el vroia sa adoarma nu sa manance :). Mi-era frica sa-l mai pun la san. In timp ce mananca, jetul de lapte venea de cel putin 2 ori (am inteles ca se cheama reflex de ejectie). Cand stiam ca ii e foame si il puneam sa manance stateam cu inima cat un purice sa nu se inece (am patit-o de cateva ori si n-a fost deloc usor). Reusisem sa il alaptez culcata langa el si asa mananca un pic mai bine probabil din cauza ca laptele nu mai ajungea cu atata putere.

Cateodata se intampla sa goleasca un san (foarte rar dar se intampla) si dupa 30-45 de min sa vrea sa doarma. Il puneam la sanul gol dar dupa cateva minute ii venea iar valul de lapte. De unde facea ochii mici sa se culce evident ca se punea pe mancat. Daca aveam noroc sa adoarma macar un pic inainte sa vina valul ii scoteam repede sanul din gura dar daca se trezea si il cauta trebuia sa i-l dau inapoi ca altfel strica prietenia cu mine. Si asa intram intr-un cerc vicios. Incepea plansul ca ii venea laptele si tot asa.

Mi-era frica sa nu asocieze mancatul cu o stare de nervi si agitatie maxima (asta pentru ca in timp ce mananca el nu-si putea savura masa pentru ca trebuie sa se concentreze pe inghitit. Daca o data isi iesea din ritm, cu siguranta se ineca)

Rox m-a ajutat enorm. Sfatul ei a fost ca inainte de alaptare sa mulg manual cateva jeturi de lapte ori/si sa pun o compresa rece - dar nu f rece - pe sani sau bebe sa stea cu capul putin lasat pe spate.
Pe langa acestea, m-a indrumat spre cateva linkuri despre supraproductia lactata unde am mai gasit cateva tipsuri. Am pus bebelusul sa suga cat mai mult dintr-un singur san pana cand al doilea era prea plin apoi schimbam. Ajunsesem ca aproape o zi intreaga sa-i dau sa suga numai dintr-un singur san. In 2-3 zile am reusit sa reglez productia de lapte dupa 3 luni jumate de chin.

Imi pare rau doar ca n-am cerut ajutorul mai devreme. Scapam de niste sperieturi groaznice in timp ce bebe se ineca cu laptic...

Al doilea ajutor l-am primit la ultima intalnire LLL cand eram convinsa ca Razvanel avea diaree de vreo luna de zile si spre norocul meu a umplut pampersul chiar atunci. Fetele l-au analizat si au dat verdictul: copilul e doar alaptat si n-are nica :) Din nou zic ca daca intrebam mai devreme scuteam zeci de lei aruncati pe diverse probiotice (date cu mare usurinta de medicul pediatru)"

Ii multumesc Elizei pentru povestea ei minunata.